Dezinfectanţii naturali de acasă

15 iunie 20161 septembrie 2016 Camelia Onciu 602 comentarii bicarbonat de sodiu, borax, cum dezinfectez baia, curatenie, dezinfectanti, dezinfectanti naturali, hexi pharma, lesie, otet

Scandalul dezinfectanţilor diluaţi ne reaminteşte cît de importantă este igiena spaţiilor în care trăim. Fără o curăţenie conştiincioasă, ne putem îmbolnăvi nu doar în spitale, ci şi acasă, în magazine, autobuze sau la locul de muncă. Pe fiecare suprafaţă pe care o atingem pot fi bacterii, virusuri, fungi. Microbii din spitale sînt foarte periculoşi, iar dezinfectantul aproape inofensiv i-a ajutat să devină şi mai periculoşi, dezvoltînd rezistenţă la soluţiile chimice. În Registrul Naţional al Produselor Biocide sînt aprobate peste 3.000 de produse care ar trebui să combată agenţii patogeni, Hexi Pharma a produs doar cinci dintre ele. Nu ştim nimic despre respectarea compoziţiei celorlalte, aşa că e bine să ne luăm măsuri de precauţie, igienizîndu-ne cît mai bine măcar locuinţele. Putem folosi dezinfectanţii pe care ni-i oferă natura. Sînt preparate simple care, deşi nu au denumiri complicate, fac treabă bună, ferindu-ne de boli. Oţetul, leşia, bicarbonatul de sodiu, uleiurile esenţiale sînt nu doar eficiente în lupta cu microbii, ci şi prietenoase cu natura.

Eterna luptă cu microbii

Acum mai bine de şapte decenii, într-o perioadă cînd igiena a cunoscut o dezvoltare deosebită în ţara noastră, măsurile de dezinfectare în spitale erau foarte drastice. Fiecare obiect din camera bolnavului era spălat, frecat, trecut prin soluţii. În aşa-numitele „stabilimente de desinfecţie şi deparasitare”, infirmierele munceau pe brînci. Nu aveau soluţii puternice, cum sînt cele de azi, lucrau cu substanţe simple, unele caustice, care le puneau sănătătatea în pericol, dar nu îndrăzneau să facă lucru de mîntuială, pentru că, aşa cum spunea în 1939, dr. Titu Turcu, şeful Institutului de Igienă şi Igienă Socială din Cluj: „tendinţa modernă este de a introduce metodele cele mai simple cu putinţă, dar în schimb, aplicarea lor trebuie să fie cu atît mai conştiincioasă”. Evident, microbii nu erau atît de rezistenţi ca cei de azi.

Leşia, dezinfectant universal

În spitalele din România interbelică, cel mai utilizat dezinfectant era leşia de cenuşă, obţinută din o parte cenuşă de lemn la trei părţi apă. Se mai foloseau laptele de var, laptele de clorură de var („pentru desinfecţia radicală a efectelor rezistente”), permanganatul de potasiu („pentru gargarisme, desinfecţia plăgilor şi băi desinfectante”), apa oxigenată, sărurile metalelor grele (pe mobilier) acid fenic. Leşia era dezinfectantul universal. Se punea în apa de baie tulbure, pentru curăţarea butoanelor de la aparatele de radio ale bolnavilor, a tapiseriilor de scaune, a podelelor, brancardelor, mobilierului. Paharele de sticlă şi tacîmurile se ţineau în soluţie fierbinte de leşie. Textilele erau cufundate în soluţii fierbinţi de leşie de cenuşă timp de 6 ore, fierte la 100 grade C, expuse la soare şi apoi călcate cu fierul încins. Se băgau în etuvă la 104 grade C nu doar hainele pacienţilor, ci şi cărţile, documentele, perucile, jucăriile, bancnotele acestora. Instrumentele chirurgicale se fierbeau în apă cu 2% sodă cristalizată, timp de 15 minute. În fiecare zi, pereţii erau dezinfectaţi pînă la înălţimea de 2 metri. Ba chiar şi tavanul trebuia curăţat. Pentru mîini, se folosea alcool 70%, cu cîteva picături de tinctură de iod.

Sarea absoarbe grăsimile

A urmat perioada clorului şi a sodei, a cloraminei şi permanganatului de potasiu, ca agenţi de dezinfectare. Astăzi avem la îndemînă metode performante şi extrem de diverse pentru igienizarea spaţiului de locuit. Dezinfectanţii sînt soluţii uşor de utilizat, dar nu tocmai sănătoase. Pe de o parte distrug bacteriile, pe de alta sînt toxici pentru om şi distrug mediul înconjurător. Ştiinţa modernă caută soluţii ecologice şi tot mai mulţi oameni au început să folosească produse de curăţare bio. Multe dintre ele nu sînt descoperiri noi, au fost folosite la sate de bunicii noştri şi au la bază ingrediente din bucătărie perfect organice. Aşadar, le putem pregăti în casă. Sarea de masă nu este cunoscută ca dezinfectant, dar are reale efecte împotriva germenilor. Tipul sării nu contează, poate fi şi de mare. Îndepărtează murdăria de pe florile artificiale, fără a fi nevoie să le frecaţi. Puneţi-le într-un săculeţ de hîrtie şi turnaţi peste ele un pic de sare. Legaţi punga şi agitaţi. Sarea absoarbe grăsimile de pe tigăi, de pe mese şi obiecte de lemn. Nu trebuie să frecaţi, doar să presăraţi sare pe zonele unsuroase.

Ştiaţi că?

Şi maşina de spălat e murdară

Asul soluţiilor naturale pentru curăţire este, fără îndoială, oţetul. Acesta poate şterge depozitele de minerale şi mucegaiul. Dar oţetul şi dezinfectează, luptînd cu bacterii precum E. coli sau Salmonella. Este util în dezinfectarea filtrului de cafea (în soluţie diluată, lăsat timp de o oră, la jumătatea ciclului de preparare a cafelei), a maşinii de spălat vase (o jumătate de ceaşcă turnată în rezervor şi lăsată maşina să efectueze un ciclu gol). O altă variantă ar mai fi să aşezaţi pe raftul de jos al maşinii de spălat un bol mic, umplut cu oţet, şi să executaţi un ciclu fără vase. Turnaţi două căni de oţet în maşina de spălat şi setaţi-o pe un program de spălare cu durata de aproximativ o oră. Presăraţi borax în partea de jos a maşinii de spălat, lăsaţi peste noapte, după care ştergeţi cu un burete umed şi daţi drumul la maşina de spălat pentru a clăti. Adăugaţi 60 ml de peroxid 3% în detergentul de vase utilizat la maşina de spălat vase şi veţi obţine rezultate mai bune. Bureţii şi lavetele ar trebui ţinute zilnic în apă clocotită, timp de 5 minute, iar periodic, schimbate. Pentru a evita contaminarea hranei cu bacterii nocive, dezinfectaţi bureţii ţinîndu-i la microunde timp de 2 minute. Folosiţi cîrpe din materiale biodegradabile, care se usucă uşor. În acest fel, evitaţi dezvoltarea necontrolată a bacteriilor.

Oţetul, agent de biocurăţenie

Turnînd oţet în canalele de scurgere sau diverse conducte, acestea se dezinfectează şi se curăţă. După 30 de minute, se clătesc cu apă rece. Pentru scurgerea de la chiuveta din bucătărie, amestecaţi jumătate de cană de sare cu jumătate de cană de bicarbonat. Puneţi amestecul în scurgere, după care turnaţi apă fierbinte. Scurgerea de la chiuvetă (unde circa jumătate de milion de bacterii stau pe o suprafaţă de 2,5 cm pătraţi), blaturile, bureţii, prosoapele trebuie să fie permanent curăţate cu soluţii antibacteriene sau măcar cu detergent şi apă fierbinte. Capul de duş se freacă bine cu oţet şi apă, cu o periuţă de dinţi. Pentru a dezinfecta suprafeţele din baie (chiuvetă, cadă, gresie, faianţă), se poate prepara un dezinfectant extrem de eficient, care nu atacă instalaţiile sanitare, din 700 ml apă şi două linguri de Borax (care e şi insecticid). Se adaugă 4 linguri de oţet alb şi, opţional, 1-2 stropi de detergent lichid de vase. Se amestecă bine şi se pulverizează. Folosiţi mănuşi şi demaraţi curăţenia numai cu geamurile deschise. Chiar dacă boraxul nu este toxic, poate produce iritaţii la nivelul pielii şi al plămînilor. Boraxul este suficient de alcalin pentru a îndepărta mucegaiul sau ciupercile. Adăugat în apa cu care spălăm vesela de porţelan, oalele şi cratiţele, boraxul le dezinfectează. Vasele trebuie bine clătite.

Cojile de lămîie curăţă mucegaiul

Cuptorul cu microunde se dezinfectează fierbînd pur şi simplu un ibric cu oţet sau lăsînd înăuntru un castron cu apă şi cîteva felii de lămîie, timp de 30-60 de secunde. Dacă aveţi un animal de companie, spălaţi podelele cu oţet, o jumătate de ceaşcă la o găleată cu apă călduţă. Ferestrele spălate cu oţet vor fi foarte curate, dar vor alunga şi insectele. Toate paharele, sticlele şi recipientele dintr-o bucătărie pot fi clătite cu soluţie de oţet. Pulverizat pe un zid mucegăit, oţetul va scoate igrasia după 15 minute. Clătiţi şi lăsaţi să se usuce. Rosturile dintre plăcile de faianţă se curăţă frecîndu-le cu jumătăţi de lămîie. Mucegaiului nu-i place lămîia. Acest citric curăţă şi dezinfectează şi blatul din bucătărie. Spre deosebire de alţi agenţi de curăţare, nu trebuie să clătiţi, dezinfectantul natural nu este toxic şi, în plus, absoarbe mirosurile din bucătărie. Sucul de lămîie diluat în apă în părţi egale curăţă parchetul laminat. După ce stoarceţi lămîile, nu aruncaţi cojile. Cu interiorul lor puteţi rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adăugînd în interiorul lămîii stoarse puţină sare marină sau bicarbonat de sodiu, veţi obţine şi un efect dezinfectant.

Uleiurile esenţiale distrug microbii

Pe blaturile de bucătărie se pot instala în urma pregătirii cărnii, E. coli, Salmonella şi alţi agenţi patogeni care pot provoca probleme grave de sănătate. Iată o soluţie dezinfectantă naturală, ideală pentru curăţarea bucătăriei: 20 de picături de ulei esenţial de arbore de ceai în 500 ml apă de la robinet. Puneţi dezinfectantul într-un pulverizator. Uleiul de arbore de ceai are proprietăţi antifungice care distruge stafilococii, E. Coli, Salmonella, Shigella. Dacă vreţi să sporiţi eficienţa dezinfectantului, adăugaţi oţet alb. Soluţia e utilă şi la curăţarea băii. Uleiurile de chiparos, pin, brad, lămîie sînt eficiente în igienizarea aerului, reducînd considerabil numărul microbilor. Extrase din plante, uleiurile esenţiale pot omorî bacteriile şi mucegaiul. Uleiuri esenţiale de eucalipt, portocale şi lavandă sînt dezinfectanţi naturali şi antifungici. Pot irita ochii şi pielea în caz de contact, aşa că trebuie manevrate cu grijă. Femeile însărcinate nu ar trebui să le utilizeze. Oţetul în amestec cu puţin detergent de vase şi ulei esenţial de eucalipt, formează un dezinfectant şi un degresant de suprafeţe excelent. Se spune că, în Evul Mediu, nişte hoţi au ajuns celebri pentru că, deşi jefuiau trupurile celor morţi de ciumă, nu s-au îmbolnăvit niciodată. Secretul lor era uleiul esenţial de scorţişoară, rozmarin şi eucalipt. Cel de scorţişoară este recomandat chiar şi în spitale deoarece distruge bacterii, ciuperci şi virusuri. Dacă amestecaţi ulei de scorţişoară cu glicerină, veţi obţine un bun şi parfumat dezinfectant pentru mîini.

Borax pentru toalete

Pentru dezinfectarea şi curăţarea toaletelor se pun două linguriţe de ulei de arbore de ceai şi două căni de apă într-o sticlă cu pulverizator. După aplicare, se lasă timp de 30 de minute, după care se freacă şi spală bine. Sau pur şi simplu turnaţi borax în WC şi lăsaţi peste noapte. Pentru dezinfectarea toaletei amestecaţi 200 ml apă cu 200 ml apă oxigenată şi 5 picături de ulei esenţial de pin. Puneţi pe un burete cîteva picături, frecaţi şi clătiţi după 10 minute. Rezultatul va fi cel aşteptat, iar mirosul de pin va parfuma baia. După ce dezinfectaţi cada, o dată pe săptămănă, uscaţi-o cu un prosop curat. Dacă nu schimbaţi suficient de des prosopul şi mai ales dacă îl folosiţi împreună cu alte persoane, puteţi contracta stafilococul auriu, un microb ce se transmite de pe piele pe ţesătură. Circa 50 % din oameni sînt purtătorii acestui microb. Curăţenia în baie se face de sus în jos, curăţînd mai întîi corpurile de iluminat din baie, apoi dulapurile, oglinda, faianţa, robineţii, chiuveta, cada, toaleta şi apoi gresia pardoselei. Mirosul ciudat de pe bureţii de baie sau de bucătărie se scoate uşor cu apă oxigenată şi apă călduţă. Se lasă bureţii 15 minute în această soluţie, apoi se clătesc bine. Turnaţi pe pereţii vasului de toaletă o cană de cola şi lăsaţi să acţioneze timp de o oră. Cu perhidrol se spală bine gresia şi vasul de toaletă. Se varsă soluţia în WC şi se lasă să acţioneze 20-30 de minute.

Dezinfectant la purtător, în 3 minute

Spălarea mîinilor este un obicei esenţial pentru micşorarea riscului de îmbolnăvire. Uneori însă este dificil să ajungem la o chiuvetă şi să găsim un săpun. De aceea, un dezinfectant la purtător e binevenit. Umpleţi un pulverizator de mici dimensiuni cu apă distilată. Adăugaţi 3-4 picături de ulei esenţial de oregano, care are proprietăţi antibacteriene şi antiseptice. Apoi, încă 3-4 picături de ulei esenţial de arbore de ceai şi tot atîtea de ulei esenţial de eucalipt, recunoscut pentru acţiunea antivirală şi antibacterienă. Amestecaţi foarte bine. Puteţi pulveriza acest dezinfectant natural pe mîini sau pe diverse suprafeţe pe care le atingeţi frecvent.

Articolul integral în Monitorul Expres