Boala secolului: accidentul vascular cerebral

Femeile, cele mai expuse la AVC

Ziua Mondială a Accidentului Vascular Cerebral (World Stroke Day), marcată anual la 29 octombrie, a readus în discuţie această maladie care ameninţă populaţia lumii. În acest an, tema este „Sînt femeie“, pentru a atrage atenţia asupra faptului că o femeie prezintă un risc mai mare de accident vascular şi de deces faţă de un bărbat, dar, în aceeaşi măsură, este mai puţin probabil ca o femeie să primească îngrijire imediată şi tratament de reabilitare în cazul unui accident vascular. Conform rapoartelor internaţionale, femeile prezintă un risc mai mare de afectare a funcţiei cognitive şi de depresie sau de instituţionalizare după un AVC, şi sînt mai expuse faţă de bărbaţi la hipertensiune, fibrilaţie atrială, depresie şi obezitate, factori de risc pentru accidentul vascular cerebral. Există factori de risc specifici femeilor, cum ar fi diabetul de sarcină, preeclampsia, folosirea contraceptivelor sau alte terapii hormonale. Nu în ultimul rînd, femeile îşi asumă mult mai uşor sarcinile de îngrijire a bolnavilor. Ziua Mondială a Accidentului Vascular promovează un mod de viaţă sănătos, dar şi controale medicale periodice şi avertizează asupra faptului că AVC-ul poate afecta pe oricine.

Medicii români avertizează

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, accidentul vascular cerebral este a doua cauză de deces la persoanele de peste 60 de ani şi cea de-a cincea cauză de deces, pentru cei cu vîrste cuprinse între 15 şi 59 de ani. Una din şase persoane suferă un accident vascular cerebral în timpul vieţii şi la fiecare şase secunde moare o persoană din această cauză. Vîrsta persoanelor predispuse de a fi victime ale unui AVC a scăzut în ultimii ani de la 65 de ani la 55 de ani şi, totodată, a crescut numărul persoanelor tinere care se confruntă cu AVC. Îngrijorător este faptul că incidenţa AVC a crescut la persoanele sub 30 de ani. În prezent, peste 31% din numărul total de pacienţi cu AVC au vîrsta cuprinsă între 20-64 de ani, comparativ cu 25% în 1990. Bolile cerebrovasculare ucid de patru ori mai mulţi români decît alţi cetăţeni europeni şi de şapte ori mai mulţi decît în SUA. Incidenţa bolii afectează mai mult populaţia cu venituri mici, care reprezintă cel mai mare procent şi care este incapabilă să-şi plătească tratamentul din propriile buzunare. Peste un milion de români au suferit un AVC. Dintre aceştia, peste 400.000 repetă AVC pentru că nu-şi permit accesul la tratamentul pentru profilaxia secundară. Societatea Română de Neurologie va înainta zilele acestea ministrului sănătăţii o scrisoare cu un program care propune înmulţirea centrelor de asistenţă neurologică, dar şi accesul la medicamentele vitale pentru toate categoriile sociale.

Ce este AVC?

AVC înseamnă oprirea bruscă a alimentării cu sînge a unei porţiuni a creierului. Dacă aceasta nu primeşte sînge mai mult timp, zona aceea moare. AVC se produce atunci cînd o arteră din creier se strînge brusc (spasm vascular), cînd se înfundă cu grăsime sau cu cheaguri de sînge, cînd vasul de sînge se sparge. AVC ischemic presupune reducerea aportului de sînge bogat în oxigen în zona respectivă a creierului, iar în cel hemoragic apare o sîngerare în creier. După aproximativ 4 minute fără sînge şi oxigen, celulele creierului pot muri, apărînd o lezare permanentă a zonei. Acele părţi ale corpului care sînt controlate de aceste celule nu mai pot funcţiona. Pierderea funcţionării lor poate fi uşoară sau severă, temporară sau permanentă. Aceasta depinde de localizarea şi de extinderea regiunii afectate din creier şi de cît de repede este restabilit aportul de sînge în zonă. Tratamentul trebuie început imediat. Cu cît mai curînd, cu atît mai puţine celule nervoase vor muri şi recuperarea are şanse mai mari de reuşită. Cauzele care declanşează asemenea afecţiune sînt: arteroscleroza, tensiunea arterială crescută, dar şi hipotensiunea (mai rar), diabetul zaharat, nivelul ridicat de colesterol.

ingrijire-batrani2Două tipuri de AVC

Cînd vasul sîngerează în interiorul creierului (hemoragie intracerebrală), e semn că hipertensiunea arterială a avut valori mari mai multă vreme. Cînd apare în spaţiul din jurul creierului (hemoragie subarahnoidiană), problema poate fi cauzată de ruperea unui anevrism sau de tensiunea arterială crescută care nu a fost ţinută sub control. Simptomele generale ale AVC includ debutul brusc al stării de amorţeală, slăbiciune sau paralizie a feţei, braţului sau piciorului, de obicei pe o parte a corpului, tulburări de vedere la un ochi sau la ambii (vedere neclară, înceţoşată, cu pete, vedere dublă sau pierderea vederii), confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere a celorlalţi, tulburări de mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau a coordonării, dureri de cap severe. De obicei, pacientul nu vrea să cheme salvarea, crede că e doar obosit. Simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) diferă de cele ale AVC hemoragic (sîngerare în creier). Primul apare de obicei în jumătatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. AVC hemoragic înseamnă o tensiune crescută în creier, dureri de cap severe, greţuri şi vărsături, înţepenirea gîtului, ameţeli, convulsii, iritabilitate, confuzie şi chiar inconştienţă. Simptomele unui AVC pot progresa în cîteva minute, ore sau zile, treptat. Cînd AVC este mic, simptomele sînt atribuite greşit vîrstei mai înaintate.

Sunaţi la 112!

Efectele secundare ale AVC, în plus faţă de dizabilităţile fizice, pot fi: modificări în rapiditatea cu care sînt făcute activităţile, ale judecăţii, raţiunii, emoţiilor, percepţiilor, memoriei. De aceea, se recomandă ca aceste probleme să fie discutate cu medicul curant. În orice caz, medicul este singurul care ştie ce trebuie făcut, şi la instalarea simptomelor, şi la tratarea AVC. AVC este o urgenţă şi trebuie chemată ambulanţa. Dacă cineva face AVC şi are tensiunea arterială mare, nu trebuie scăzută tensiunea prea mult şi prea repede. Se poate face mai mult rău decît bine. Dacă este vorba de un AVC mic, chiar dacă nu a lăsat urme prea mari, anunţaţi medicul de familie. Fără tratament, se poate ajunge la un AVC sever. Nu vă trataţi aşa cum aţi auzit la vecini sau la televizor, consulţati specialistul. Se spune că terapia adecvată aplicată în primele trei ore de la AVC asigură şanse mari de vindecare. Un interval mai mare determină leziuni ireversibile.

Investigaţii de specialitate

Primul şi cel mai important test care trebuie efectuat după un AVC este tomografia computerizată (TC) cerebrală, care poate identifica existenţa unei sîngerări şi va pune diagnosticul de AVC ischemic sau hemoragic. Lucru foarte important, deoarece medicamentele necesare tratării unui tip de AVC pot fi dăunătoare celuilalt tip. Trebuie monitorizate şi semnele de creştere a neliniştii psihomotorii, confuziei, dificultăţii de a efectua comenzile şi durerea de cap. Dacă a avut loc o hemoragie mare şi dacă starea generală a persoanei se înrăutăţeşte rapid, se poate face operaţie pentru îndepărtarea sîngelui acumulat în creier şi scăderea presiunii intracraniene. După ce s-a administrat tratamentul de urgenţă şi starea pacientului s-a stabilizat, urmează recuperarea şi prevenirea apariţiei unui alt AVC. Reabilitarea se va centra pe abilităţile fizice pierdute, bazîndu-se pe starea generală de sănătate de dinainte de AVC şi pe capacitatea pacientului de a îndeplini sarcinile. Se începe cu planificarea activităţii cotidiene: alimentaţia, baia, îmbrăcarea. Modificarea stilului de viaţă poate fi o parte importantă a tratamentului de întreţinere, avînd ca scop reducerea riscului de apariţie a unui nou AVC. Trebuie făcute exerciţii fizice atît cît este posibil, respectarea unei diete echilibrate, renunţarea la fumat. Vindecarea depinde de localizarea şi de extinderea leziunii din creier şi de capacitatea altor regiuni sănătoase din creier de a prelua funcţiile regiunii afectate. Cu cît este mai mică lezarea ţesuturilor cerebrale, cu atît este mai mică şi dizabilitatea rezultată. Aproximativ jumătate din persoanele care suferă AVC vor avea o perioadă îndelungată de timp dificultăţi în vorbire, înţelegere şi luarea deciziilor.

fizioterapiePrimele trei luni sînt esenţiale

Complicaţiile pe termen lung ale unui AVC, cum ar fi depresia şi pneumonia, infecţia urinară, se pot dezvolta imediat sau după cîteva luni pînă la cîţiva ani de la accident. Unele pot fi prevenite cu tratament adecvat la domiciliu şi prin monitorizare de către medicul specialist. Dintre cei care au pentru prima dată un AVC sau un accidentul ischemic tranzitor (AIT), 14 % vor avea un alt AVC sau un AIT în cursul următorului an. Persoanele care sînt în stare de inconştienţă imediat după AVC au cea mai mică şansă de vindecare completă, dar, de fapt, nu se poate prezice cu exactitate cît de mult se va recîştiga din starea fizică anterioare. Cu cît se păstrează mai multe abilităţi imediat după accident, cu atît sînt mai multe şanse ca persoana să fie independentă după externare. Dacă starea generală se înrăutăţeşte şi recuperarea nu dă rezultate, poate fi necesară transferarea pacientului într-un centru de îngrijiri specializat. Cele mai importante progrese apar în primele 6 săptămîni pînă la 3 luni.

Dieta contează enorm

Este important ca bolnavul să reducă factorii de risc pentru a preveni un nou accident. Administrarea unei tablete de aspirină zilnic poate reduce acest risc. Controalele medicale regulate sînt obligatorii. Tensiunea arterială trebuie ţinută sub control, mai ales la cei cu diabet zaharat. Noile studii arată că activitatea fizică scade semnificativ riscul AVC. Persoanele cu activitate moderată au un risc cu 20 % mai mic decît cele inactive. Cele cu activitate crescută, cu 34 % mai mic. Pacientul trebuie să renunţe la fumat. Consumul zilnic de ţigări creşte riscul de AVC de două ori şi jumătate. Menţinerea unei greutăţi optime este necesară. Foarte importantă este dieta sănătoasă, echilibrată, cu un conţinut scăzut în colesterol, grăsimi saturate şi sare. Se recomandă multe cereale, fructe, legume şi produse lactate sărace în grăsimi. În medicina tradiţională, se folosesc diferite remedii pentru paralizii. Se poate face un decoct 3-4%, 200 ml de 3-4 ori pe zi, cu circa 30 de minute înaintea meselor principale, din următorul amestec: ghiocei (întreaga plantă-6 părţi), frunze de dumbravnic (5 părţi), măceşe (4 părţi), dreţe (2 părţi) şi coada calului (o parte). Se mai pot lua polen, o linguriţă, de 3 ori pe zi, după mese, lecitină vegetală, o linguriţă pe zi, dimineaţa, înaintea micului dejun, drojdie de bere sau ulei vegetal de măsline.

Măsuri de prim ajutor

– Sunaţi la 112.
– Convingeţi-vă că pacientul respiră, punînd urechea lîngă gura sau nasul lui (oglinjoara trebuie să se aburească).
– Luaţi pulsul la carotidă.
– Dacă nu există puls şi respiraţie, faceţi resuscitare, o respiraţie gură la gură la 5 compresii toracice.
– Verificaţi pupilele, ridicînd uşor pleoapele accidentatului. Inegalitatea lor e semn de AVC. La fel, lipsa de reacţie la lumină (normal, trebuie să-şi micşoreze diametrul).
– Aşezaţi bolnavul în poziţie orizontală, pe spate, cu capul mai sus ca restul corpului.
– Puneţi-i o compresă rece pe frunte şi calde pe extremităţile picioarelor.
– Nu zgîlţîiţi pacientul.

Sfaturi pentru o recuperare bună

Pacientul trebuie să se implice cît de mult poate în îngrijirea sa, chiar dacă simte nevoia să îl lase pe îngrijitor să preia conducerea. Să ceară ajutor atunci cînd trebuie să facă faţă oricărei neputinţe, de la prepararea hranei la mersul la toaletă. Trebuie să recunoască, să accepte faptul că nu poate face totul ca odinioară. Participarea la un program de reabilitare după AVC e imperios necesară. O combinaţie de terapie fizică, logopedie şi terapie ocupaţională e extrem de utilă. Voinţa şi ambiţia fac minuni.

Ce trebuie să ştie rudele bolnavului?

Un suport puternic din partea familiei ajută substanţial la recuperarea celui care a suferit un AVC. Jumătate din bolnavi pierd o parte din independenţa lor, iar 20% devin complet dependenţi de alţii.
– Dacă există probleme de limbaj, vorbiţi-i lent şi direct, în puţine cuvinte, şi ascultaţi-l cu atenţie.
– Pacientul reuşeşte mai uşor să se îmbrace dacă de fermoar i se agaţă inele sau şireturi. Hainele trebuie adaptate noii situaţii, cele prea strîmte sau dificil de îmbrăcat, cu mulţi nasturi, trebuie evitate.
– Rudele bolnavului trebuie să fie permanent în preajma acestuia, să nu îl lase să creadă că e părăsit, sau că îngrijirea lui e o corvoadă. Povestiţi sau citiţi-i cît mai mult întîmplări pozitive, amuzante. Nu-l întristaţi cu veşti proaste. Nu-l lăsaţi să vizioneze emisiuni sau filme prea triste.
– Faceţi modificări în camera bolnavului. Nu trebuie să aibă prea multă mobilă în jur de care s-ar putea lovi. Plasaţi mînere sau bare de susţinere pe pereţi sau mobilă.
– Ajutaţi-l să treacă peste jenă atunci cînd e vorba de a merge însoţit la toaletă sau cînd e nevoie să i se dea mîncare cu linguriţa. Asiguraţi-l că se va face bine şi va reveni la normal.
– Ajutaţi-l să facă gimnastică. Mersul pe jos în ritm alert timp de 3,5 ore pe săptămînă poate reduce riscul de AVC cu 52%. Nu-l lăsaţi să spună „Nu pot“ sau „Nu vreau“, dacă medicul a recomandat mişcare. Dar nu-l forţaţi să facă activităţi grele sau periculoase: ridicarea de obiecte, coborîtul scărilor. Un „Bravo!“ spus din toată inima e bine să însoţească fiecare reuşită a bolnavului, fiecare pas. Însoţiţi-l la programul de recuperare.

De la stînga la dreapta

– Lezarea părţii stîngi a creierului produce: paralizie sau slăbiciune a părţii drepte a corpului, dificultate de articulare a cuvintelor, probleme de deglutiţie, dificultatea de a citi, de a scrie şi de a vorbi;
– Lezarea părţii drepte a creierului provoacă: paralizie sau slăbire a părţii stîngi a corpului, dificultatea de a recunoaşte figurile familiale.

Articolul integral în Monitorul Expres

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *