Aglica, plantă bună pentru alifii

Aglica este o plantă cosmetică şi medicinală cunoscută şi sub denumirea populară de angelică, balabon, barba caprei, ferigă albă. De la această plantă se recoltează rădăcinile, care prezintă umflături ca nişte tuberculi. Aglica conţine amidon care devine gelatinos, tanin şi are o valoare nutritivă ridicată. În uz intern, e folosită în tratamentul astmului, pentru mărirea diurezei, în diaree şi hemoroizi. În uz extern, ajută la dureri hemoroidale şi eczeme.

Ceaiul de aglică se prepară din 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250 ml apă.

Pentru cataplasme cu aglică, se rad tuberculii şi se pun între două pansamente curate, apoi se aplică pe locurile cu hemoroizi.

În tradiţia populară, din rădăcinile uscate şi amestecate cu untură se făcea o alifie pentru afecţiuni ale pielii şi eczeme.

Florile se foloseau la prepararea unei loţiuni pentru creşterea părului, iar în Munţii Apuseni, din tulpini uscate se făcea un ceai contra diareei. Ceaiul din flori de aglică se bea contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sînge.

O altă practică veche spune că rădăcina macerată în rachiu se dădea femeilor după naştere şi bărbaţilor care aveau dureri şi umflături de testicule. Cofetarii francezi produc un sortiment de batoane de aglică confiată, prin lăsarea plantei în concentraţii mari de zahăr pentru mai multe zile. Desertul are culoarea verde.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *