Urzica moartă, prietena vezicii urinare
Urzica moartă e foarte asemănătoare cu urzica, dar nu are perişori ce conţin substanţa pişcătoare. Există urzică moartă albă, galbenă, pestriţă şi roşie.
Cea albă este cea mai răspîndită dintre ele, creşte în locuri umbroase, margini de pădure, pe lîngă garduri şi ziduri, dar este o plantă meliferă şi medicinală. Este folosită în terapia unor boli ca: inflamaţia uterului, dureri menstruale, scleroză renală, leucoree, nefrită, spasme uterine, usturimi la urinat, stări nervoase, anexită, paralizie vezicală.
Se beau ceaiuri, cîte 2-3 căni pe zi, din două linguriţe vîrfuite de flori şi frunze, la o cană de apă clocotită.
Se pot face comprese calde: într-o jumătate de litru de apă clocotită se pun două linguri de urzică moartă. Se lasă 2-3 minute, apoi se umezesc bucăţi de pînză curată şi, calde, se aplică pe zonele dureroase ale abdomenului. Deasupra se leagă o bucată de pînză uscată. Compresele se ţin 1-2 ore şi ajută şi în ulceraţii şi varice.
Ceaiul preparat din această plantă ajută în bolile grele ale organelor pelviene şi în tulburările şi durerile menstruale, dar are şi efect depurativ, combate insomnia pe bază nervoasă. Urzica moartă galbenă se foloseşte în maladii asemănătoare, mai ales în retenţie urinară, boli ale căilor urinare. Florile sînt indicate în tulburări digestive, scrofuloză şi erupţii cutanate.
O baie de şezut cu adaos de urzică-moartă-galbenă este deosebit de binefăcătoare bătrînilor care au retenţie urinară. Pentru spălături vaginale, se folosesc circa 50 g plantă mărunţită la un litru apă clocotită. După un sfert de ora se strecoară lichidul şi se întrebuinţează seara, înainte de culcare.
