Intervenţiile la rădăcina dintelui cresc riscul de cancer
Tratamentele endodontice (pe canalul dintelui) perturbă sănătatea întregului organism, sporind riscul de a dezvolta cancer.
Scoaterea pulpei infectate transformă dintele într-un dinte mort, lăsîndu-l predispus la infecții suplimentare care, în unele cazuri, sfîrșesc prin a fi mai rele decît infecția eliminată. Aceasta este esenţa teoriei controversate care susţine că n-ar trebui să ajungem să scoatem nervii dinţilor.
Unii specialişti au ajuns la concluzia că multe afecţiuni cronice din ziua de azi se datorează intervenţiilor la nivelul canalelor radiculare. Încă din anii 20, dr. Weston A. Price a făcut mai multe observaţii interesante pe iepuri cu dinţii infectaţi.
Unul dintre beneficiile pretinse ale tratamentelor pe canal este că metoda sterilizează și sigilează dinții compromişi, cu scopul de a preveni infecția ulterioară. Dar una dintre descoperirile dr. Price a fost că dinţii astfel trataţi nu pot fi de fapt sterilizaţi, continuînd să adăpostească bacterii și virusuri, care, în majoritatea cazurilor, conduc la boli de inimă şi ale sistemului circulator. S-au găsit corelaţii şi între canalele radiculare și deteriorarea sistemului nervos central şi a celui musculo-scheletic. Pentru că dintelui i s-a stopat aportul de oxigen, apar infecțiile produse de bacterii anaerobe, mult mai problematice. Infecţiile cu aceste bacterii pot stagna ani de zile pînă să prezinte simptome, iar aceste simptome sînt adesea nonspecifice, avînd ca rezultat deteriorarea generalizată a sistemului imunitar. O imunitate slăbită favorizează apariţia multor boli, de aceea este adesea dificil să se descopere adevărata cauză: canalele rădăcinilor dentare.
Sursa: naturalnews.com
