Tinctura din ierburi amare cunoscută sub numele de bitter suedez tratează de sute de ani cele mai diverse boli. A fost considerată un fel de elixir al tinereţii, încă de cînd a fost descoperită, în Evul Mediu de către legendarul savant şi alchimist Theophrastus Bombastus Von Hohenheim, zis Paracelsus. Reţeta a fost transmisă din tată în fiu într-o familie de medici suedezi pe nume Samst. Toţi au trăit peste 90 de ani. Au apărut tot felul de versiuni ale licorii magice, redînd astfel bitterului renumele de leac universal.
Bitterul suedez este, de fapt, un extract hidroalcoolic sau, altfel spus, o tinctură din plante medicinale amare. Este folosit ca leac în următoarele cazuri:
1. Indigestie, balonare, dischinezie biliară. Se ia cîte o linguriţă de bitter, diluată în jumătate de cană de apă, de patru ori pe zi, înainte de masă.
2. Boli de piele (eczeme, infecţii cu ciuperci, acnee). Se face o cură de o lună cu bitter suedez, administrat intern. Vindecă rănile, aplicat pe locurile afectate.
3. Sistem imunitar. Întăreşte puterea organismului de apărare. În caz de guturai şi gripă, eliberează treptat căile respiratorii, reduce inflamaţiile şi durerile gîtului, reglează temperatura în caz de febră.
4. Cistită şi infecţii urinare, tulburări menstruale. Ajută la eliminarea infecţiilor şi durerilor.
5. Reumatism şi gută. Cura trebuie să dureze trei luni.
6. Boli cardiovasculare. Menţine tinereţea şi flexibilitatea vaselor de sînge, reduce valorile colesterolului, este tonic cardiac.
7. Dureri. Este excelent în migrene şi dureri de dinţi, sub formă de comprese şi gargară.
Formula veche conţine 20 de plante, în anumite proporţii. În ciuda popularităţii sale ca leac, nici pînă în prezent nu se ştie cu precizie care este reţeta originală. Iată una ceva mai simplă, compusă din numai 12 plante amare, dar extrem de eficiente. Într-un borcan cu filet de 2 l, se pun cîte 2 linguriţe din următoarele plante sub formă de pulbere:
pelin,
anghinare, flori de salcîm, foi de dafin, iarbă de
troscot, frunze de frasin, rădăcină de angelică, boabe de ienupăr. Se adaugă apoi cîte 1 linguriţă de pulbere de răşină de brad, seminţe de fenicul, rădăcină de urzică şi o jumătate de linguriţă de pulbere de şofran. Se toarnă peste ele un litru şi jumătate de
alcool alimentar de 50-60 de grade şi se lasă la macerat minimum două săptămîni. Apoi se filtrează preparatul prin tifon şi se pune la păstrare într-o sticlă închisă la culoare, într-un loc intunecos şi rece. Se administrează, de regulă, 1-2 linguriţe din acest preparat, înainte de mesele principale, diluate în apă plată sau ceai.
Datorită puterii mari a plantelor, efectele alcoolului nu sînt evidente, deci bitterul suedez poate fi folosit şi de persoanele care au restricţie la produse alcoolizate. În plus, toate cantităţile recomandate trebuie diluate cu apă sau ceai de plante. În ceai fierbinte, după 5-10 minute, alcoolul se evaporă, principiile active avînd acelaşi efect.
Atenţie! Întrucît conţine plante cu efecte abortive (pelin, angelică), nu va fi administrat intern femeilor gravide. Nu se consumă lapte înainte şi după administrare. Extern, va fi folosit sub formă de compresă, după ce se dă în prealabil un strat protector de cremă de galbenele pe porţiunea de piele care va fi tratată. După aplicare, pielea va fi lăsată să respire măcar un sfert de oră. În cazul în care apar senzaţii de arsură tratamentul va fi întrerupt temporar.
Comments
comments
