Au fost descoperite genele care controlează visele
Analizînd creierul şi activitatea genelor a mai mult de 8.000 de şoareci, cercetătorii au identificat două gene care controlează somnul profund şi visarea, deschizînd calea către noi tratamente pentru tulburările de somn.
Într-un studiu publicat în revista „Nature”, oamenii de ştiinţă americani au anunţat descoperirea unei gene care reglează numărul de mișcări oculare rapide (REM), la mamifere, precum și a unei gene care controlează numărul de mișcări oculare non-rapide din timpul somnului (NREM).
În conformitate cu National Sleep Foundation, REM este un stadiu de somn recurent, care ocupă circa 25% din somnul de noapte. Implică activitate cerebrală intensă, care este comparabilă cu activitatea din starea de veghe a creierului. Visele cele mai intense apar, cel mai probabil, în timpul somnului REM. NREM reprezintă 75% din perioada de somn și se caracterizează printr-o reducere a activității cerebrale. Constă din trei etape: somnolență, somn ușor și somn lent, cea mai adîncă etapă, în care nu are loc nicio mișcare a ochilor sau a musculaturii.
Atît REM cît si NREM sînt considerate importante pentru sănătate, sprijinind dezvoltarea şi repararea ţesuturilor, ajutînd creierul şi organismul să funcționeze în mod eficient în timpul zilei.
Cu toate acestea, mecanismele care stau la baza reglării ambelor faze de somn sînt neclare. Acum, pentru prima dată, cercetătorii au identificat două gene care ar controla somnul REM şi NREM.
Pentru studiu, echipa prof. Joseph S. Takahashi, de la Institutul Brain O’Donnell al Universităţii din Texas, a introdus mutaţii aleatorii la genele a mai mult de 8.000 de şoareci. S-a folosit electroencefalografia (EEG) pentru a monitoriza undele cerebrale ale rozătoarelor, cu scopul de a vedea dacă mutaţiile le-au afectat somnul.
Cercetătorii au identificat două gene, Sik3 și Nalcn, care par să joace un rol în REM și NREM. Șoarecii care au avut o mutatie a genei Sik3, numiţi șoareci „adormiţi”, s-au dovedit a avea cu 50% mai mult somn NREM decît şoarecii fără această mutaţie.
„Am observat că mutanţii somnoroşi au arătat un răspuns exagerat la privarea de somn”, remarcă Hiromasa Funato, de la Universitatea din Tsukuba, Japonia. „Examinarea creierului la şoarecii lipsiţi de somn a dezvăluit schimbări, produse de mutaţia Sik3, acesta fiind motivul pentru care şoarecii somnoroşi au o nevoie crescută de somn.” În plus, s-a descoperit că şoarecii cu o mutaţie în gena Nalcn, porecliţi „nevisători”, s-au dovedit a avea mult mai puțin somn REM decît şoarecii fără această mutaţie genetică.
În concluzie, cercetătorii cred că aceste descoperiri sugerează că Sik3 și Nalcn joacă un rol semnificativ în somnul mamiferelor.
National Sleep Foundation recomandă ca adulţii cu vîrste cuprinse între 18-64 ani să aibă circa 7-9 ore de somn pe zi, în timp ce adulţii de peste 65 de ani ar trebui să doarmă aproximativ 7-8 ore.
Sursa: medicalnewstoday.com
