Ce a mîncat românul în ultimii 100 de ani?

Acum un secol, ţăranii mîncau mămăligă cu borş, peste 50 de ani, au trecut la pîine, carne şi lactate, în comunism s-au hrănit pe raţie, iar astăzi fugim de E-uri şi vrem să mîncăm ca acum 100 de ani.

Astăzi sîntem foarte prudenţi cu ceea ce mîncăm, încercăm pe cît posibil să urmăm sfaturile medicului, adică să ne hrănim cît mai sănătos şi să facem mişcare. Alimentaţie modernă înseamnă multe fibre (legume şi fructe) şi mai puţină carne roşie. Acum 100 de ani, însă, acest mod de nutriţie era considerat dăunător, deoarece se credea că slăbeşte vigoarea organismului şi îndeamnă la consum iraţional de alcool. În anul 1896, în „Gazeta Săteanului“, se spunea că ţăranii ar trebui să mănînce, pe lîngă vegetale, mai multă carne, ca să poată munci mai bine. Nu este părerea unui medic, însă publicaţia are meritul de a ne dezvălui cît de săracă în nutrimente era hrana străbunicilor noştri. Astăzi putem să ne facem toate poftele, dar oare sîntem mai sănătoşi?

„Naţionala mămăligă“

Hrana unui popor e o chestie foarte însemnată. Modul cum omul se hrăneşte e cel mai important factor în lupta pentru traiu“. Aşa începe articolul care sfătuia guvernul anului 1896 să hrănească mai bine ţăranii, asigurîndu-le mai multă carne şi pîine în alimentaţia de zi cu zi. Autorul, care semnează „EU“, crede că numai triburile care au învăţat să vîneze au supravieţuit, vegetarienii au pierit. „Geţii erau numiţi mîncători de lapte“, dar cultivau şi grîu, ovăz şi mei, din care preparau diferite feluri de mîncare. Mai tîrziu, „pe vremea lui Petru Rareş, lăncierii moldoveni mîncau pîine albă şi brînză de burduf. Dimitrie Cantemir spmamaliga1-e1385582715877une că românii făceau pîine din mei şi o mîncau cu unt. La 1759, în Ţara Românească se mîncau seu, unt şi brînză de vaci, oi şi capre“. Carnea era friptă sau pastramă. În post se mînca mult peşte, care se găsea din belşug. „Aşa că, hrana îmbelşugată, vegetală şi animală, explică vitejia şi cerbicia din trecut a neamului românesc.“ Ajungînd în prezentul de acum un secol, se constată că ţăranii români sînt malnutriţi, iar cauza este „naţionala mămăligă“. Aceasta pentru că mălaiul este alterat. „Porumbul s-a adus la noi în ţară sub Cantemir, pe la sfîrşitul veacului al XVII-lea. Cel mai mare cusur al porumbului e că la munte se coace greu şi se păstrează şi mai greu. Umezeala îl strică şi oamenii mîncînd porumb stricat capătă o boală atît de îngrozitoare ca pelagra. Numărul pelagroşilor creşte îngrozitor la noi în ţară.“

Zilnic, borş cu verdeţuri

De fapt, ce puneau pe masă ţăranii români? Mămăligă şi borş. „Udătura e numai s-o facă să alunece pe gît. Actele oficiale na arată că udătura românului e borşul, ceapa, usturoiul, buruienile de primăvară; verdeţurile, fasolea şi varza mai rar; din cînd în cînd, cîte o fărîmă de peşte sărat; carne de porc puţină, în dulcele de iarnă; brînză, ouă puţine şi rar cîte o pasăre. Ţăranul zice că a mîncat dulce dacă a avut mămăligă cu borş de buruieni dres c-un ou. Şi pe-acela ades e silit s-aştepte pînă s-o ouă găina. La zile de post, după anotimp, buruieni, fasole, varză, castraveţi, acestea sînt bucatele lui. Carnea e rară de tot în casa săteanului nostru. Iarna se hrăneşte ţăranul ceva mai bine. De Crăciun, cei mai cu dare de mînă taie un porc.“ În concluzie, „ţăranul român din toate judeţele e cel mai sfînt vegetarian“. Aceasta deoarece ţine cu sfinţenie 33 de săptămîni de post pe an şi mănîncă lactate şi carne doar 19 săptămîni. „Dar şi în acele zile de slobozenie el mai mult posteşte, căci, începînd de la 1883 pînă în zilele noastre, ţăranul se crede fericit dacă are mămăligă.“ Excesul de mămăligă, acest aliment pe care medicii de azi îl consideră hrănitor şi cu virtuţi terapeutice, era incriminat ca responsabil de lipsa de putere a omului, dar şi de apariţia bolilor. „Ţăranul nostru numai de nevoie s-a deprins cu mămăliga, strămoşii lui mîncau pîine albă“. Nici peştele nu e bun, chiar dacă îl considerăm azi superalimentul care, graţie acizilor Omega-3 şi Omega-6, scade colesterolul. „Peştele sărat e foarte puţin hrănitor, mai ales cel din comerţ adesea e şi stricat.“ Dintre legume, se admiteau ca fiind hrănitoare doar fasolea, mazărea şi varza.

Fără carne, omul devine leneş

Pledoaria pentru o alimentaţie bogată în proteine provenite din carne e întărită şi prin comparaţia cu hrana altor popoare: „Omul nu se poate hrăni numai cu legume. De sute şi sute de mii de ani, el a năzuit spre o bucată de carne. E o idee greşită de a se crede că ţăranul nostru nu are nevoie de o hrană mai animală. Englezii şi germanii care, relativ, mănîncă mai multă carne, sînt cei mai activi şi mai cuceritori pe teren economic şi pe altele. Niciun popor nu se hrăneşte atît de prost ca poporul nostru, afară doar de poporul rus, dar acesta, cel puţin, dovedeşte prin număr“. Lipsa cărnii din alimentaţie este cauza lenei proverbiale a ţăranului român, în apărarea căruia sare „Gazeta Săteanului“. „Omul muncitor, dacă e silit să muncească tot mai mult fără să i se sporească hrana, atunci în cîteva zile se vlăguieşte şi nu mai are niciun spor la muncă. Românul face deodată de trei ori mai multă muncă decît un lucrător bulgar sau ungur, dar după trei zile de muncă se înmoaie şi face foarte puţin pentru restul săptămînei. Faptul acesta ne arată că românul nostru are toată bunăvoinţa, nu e leneş, cum e învinuit, dar că n-are hrana trebuitoare. Lenea lui e mizeria fiziologică. A se pretinde mai multă muncă fără a-i înlesni mijloace de trai e tot una ca şi a pretinde morţilor să umble. Omul se aseamănă cu o locomotivă, nu-i dai material de ars, stă pe loc.“

312402dd3196df14904d9a5662abf8f9_29945600Hrana bună, leac împotriva alcoolismului

Autorul articolului are mai multe recomandări, bazate pe studii ştiinţifice valabile la acea oră. „Ştiinţa arată că, din cinci părţi, numai o parte se preface în putere de a munci, iar patru părţi sînt întrebuinţate pentru întreţinerea organismului. Dar dacă nu se dă hrană îndeajuns, atunci omul se consumă pe dînsul. Întîi i se distruge grăsimea, atîta cîtă are, apoi vine vremea ţesăturilor musculare. Astfel, în posturi, cînd românul e mai mult flămînd decît sătul, el nu mănîncă de dulce, dar îşi mănîncă singur carnea sa.“ O altă hrană, mai multă şi mai bună, ar trebui să înlocuiască mămăliga cu pîine, care e: „mult mai hrănitoare decît mămăliga. Statul ar trebui să înfiinţeze brutării prin comune. Poate ţăranul, în loc să cumpere rachiu, ar cumpăra o pîine şi ar împărţi-o cu copiii.“ Mai ales în post, organismul are de suferit: „Vai de mîncarea ţăranului în post. Flămînd se culcă, flămînd se scoală. Un dărab de mămăligă şi un borş, prin care se-alungă fasolele, umplu stomacul, dar nu hrănesc organismul. Ţăranul simte o sfîrşeală a întregului organism şi de aceea bea rachiu, deoarece acesta, pentru moment, îl amăgeşte că-i dă viaţă, ca să i-o ia şi pe cea care o are.“ Tot pe seama mămăligii şi a alimentaţiei uniforme, lipsită de nutrienţi esenţiali, este pusă şi patima beţiei. „Tot slăbirea organismului şi neştiinţa explică beţia. Omul sleit de puteri se simte slab, alcoolul îi ridică artificial aceste puteri, activează la început circulaţia şi lui îi pare că-i dă putere. Şi fiind atît de plăcută senzaţia de a te simţi înviorat şi cu putere, după ce ai fost slăbit de muncă şi hrană neîndestulătoare, simte omul o atragere pe care n-o poate stăpîni şi mai bea un pahar şi pe urmă altul, pînă ce începe descordarea organismului şi otrăvirea lui cu alcool. O hrană bună şi îndestulătoare ar fi cel mai bun leac împotriva alcoolismului“.

Mai multă carne şi pîine

Trecînd la formule, publicaţia de acum 100 de ani calculează că „un ţăran, ca să scoată materiile trebuitoare arderii organismului său, ar trebui să înghită mămăligă în cantitate cam de 5 kilograme în timp de 24 de ore!“. Dar care sînt aceste substanţe trebuitoare? Ca şi astăzi: proteinele, mineralele, apa şi fibrele. Autorul recomandă proteinele din carne şi cele de natură vegetală, recunoscînd că acestea ajută la creşterea masei musculare şi a forţei. „Omului îi trebuie în 24 de ore pentru ţinerea organismului: 234 grame carbon, 13 grame azot, 20 grame săruri, 2.000 grame apă. La muncă, însă, îi trebuie 442 grame carbon şi 25 azot. Carbonul şi azotul le găseşte în cărnuri şi vegetale. Dar pentru a avea carbonul trebuitor, s-ar cere să consume multă carne, iar pentru a-şi putea aduna tot azotul trebuitor s-ar cere să mănînce multe substanţe vegetale. De aceea, hrana omului trebuie să fie amestecată din substanţe care cuprind mai mult azot, cum e carnea, ouăle, peştele şi din substanţe vegetale care cuprind mai mult carbon“. Formula alimentară ideală ar fi: „Experienţa a arătat că oamenii hrăniţi în felul următor produc cea mai mare putere: 600 g carne, 550 g pîine, 1.000 g cartofi, 1.000 g bere. Dacă ar avea ţăranul nostru asemenea hrană, cît de spornică i-ar fi munca şi cît aur n-ar curge din mîinile lui!“ Calculele nu sînt total greşite. Astăzi considerăm că avem nevoie de 0,8 g proteină per kilogram corp. Însă cantitatea de pîine nu trebuie să depăşească 200 g pe zi, iar cartofii, 150 grame.

Anii 30: pîine şi alcool

În concluzie, „preocuparea pentru hrana ţăranului nu e o simplă chestiune umanitară, ci o problemă de la al cărei delegare atîrnă viaţa noastră ca naţiune. Noi ne săpăm singuri mormîntul neamului. Noi, aceştia de la «Gazeta Săteanului», nu vom conteni de a zice: daţi săteanului o locuinţă higienică, daţi-i mijloace de a avea deocamdată pîine la îndemînă făcînd brutării comunale, daţi-i tot mai multă şi mai multă lumină, şi el va fi bogat în ţară bogată“. Într-adevăr, pîinea e un aliment de bază, însă să nu uităm că nu e prietena colonului, unde rămîne multă vreme şi unde poate crea mari probleme de sănătate. În plus, pîinea de azi e tratată cu aditivi şi nu conţine coji de grîu, ceea ce înseamnă că nu are nicio valoarea nutriţională. Probabil veţi crede că peste cîteva decenii, alimentaţia românilor s-a îmbunătăţit. Nici vorbă! În 1938, revista „Satul şi şcoala“ scria că „în general, alimentaţia locuitorilor se caracterizează prin lipsa de variaţie şi a substanţelor hrănitoare.“ Ceva mai bine mîncau cei din Ardeal. În Cluj, de exemplu, „pîinea este făcută din grîu curat sau amestecată cu puţină secară, foarte rar se amestecă şi cu porumb. Pe lîngă bucatele ţăranului nostru, mămăligă cu brînză şi lapte, diferite mîncăruri cu cartofi, fasole, varză, se consumă: carne, legume, fructe, zahăr, ouă, într-o măsură apreciabilă.“ De Crăciun, în comuna Aghireşu, „se jertfesc 270 porci graşi a 80-160 kg bucata“. Asta nu înseamnă că alcoolul nu se consuma în cantităţi impresionante. Anual, în localitate se vindeau: 19.200 l vin, 7.700 l bere, 3.340 l spirtoase, 1.100 l rom, 3.950 l ţuică şi 2.000 l alte băuturi. Nemaipunînd la socoteală palinca din producţie proprie, estimată la circa 3.000 l pe an. Consumuri înregistrate la numai 1.886 locuitori. Cercetarea în rîndul copiilor a relevat că 13,3% elevi din clasele I-VII erau subnutriţi, cei mai mulţi fiind ţigani, iar cei mai puţini, unguri.

que1De la alimentaţia raţională, la E-uri

După război, românii de la oraş mîncau la fel de prost ca sătenii. Cumpărau alimente ieftine, în timp ce ţăranii mîncau mămăliga rece, tăiată felii şi prăjită pe jăratec, peste care se turna apă rece şi sare. Poşirca, adică terciul care rămîne de la făcutul ţuicii, se mînca tot cu mămăligă. Uneori, se punea pîine în apă şi se fierbea în amestec cu brînză. În comunism, a apărut conceptul de alimentaţie raţională, care era de fapt o înfometare ştiinţifică. În 1964 s-au elaborat normele de alimentație rațională, după criterii medicale, bazate pe indicatori de vîrstă, gen, profesie, consum energetic, stare fiziologică. Programul implementat în anii ’80 pentru „însănătoşirea populaţiei“. Raţionalizarea alimentelor a generat cozile interminabile şi alimentarele goale. Mîncarea se cumpăra numai pe cartelă, cu porţia. Rația lunară pentru o persoană în era: 300 g pîine pe zi, 1 kg carne de pasăre pe lună, 500 de g carne de porc sau de vită pe lună (sau conserve din URSS, China sau Cehoslovacia), 800 g mezeluri sau pateu pe lună (celebrul salam de soia sau parizer), 100 g unt pe lună, jumătate litru ulei pe lună, 1 kg zahăr pe lună, 1 kg mălai pe lună şi 5 ouă pe lună. Cei care desfăşurau o muncă grea, primeau în plus 300 g diverse. Cei care lucrau în turnătorii şi medii toxice primeau surplus de lapte. După Revoluţie, au început să se găsească de toate şi românii s-au grăbit să se înfrupte din toate, exagerînd cu cantităţile şi uitînd de efectele nocive ale grăsimilor. Astăzi, totul e la liber, dar ne-am întors singuri la alimentaţia raţională. Mîncăm mai cumpătat şi cu mai multe legume. Dar nu putem fugi de E-urile ucigaşe. Căutăm disperaţi alimente organice, din legume şi animale crescute natural. Încercăm să mîncăm ca acum 100 de ani, dar cîţi ştiu că nu e cel mai sănătos reper din istorie?

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *