Hreanul, remediu pentru răceală şi dureri

În medicina populară, hreanul este la loc de cinste. Un minunat dar al naturii, folosit nu numai în bucătărie, dar şi pentru sănătate, a fost uitat pe nedrept odată cu răspîndirea medicamentelor noi. Dar virtuţile lui terapeutice sînt de nepreţuit în vindecarea celor mai diverse boli.

Dacii îi spuneau usturonilă şi îl foloseau contra durerilor, gîlcilor şi răcelii. În afară de ingredient delicios în murături şi salate, hreanul e bun şi ca leac contra reumatismului, migrenelor, bolilor respiratorii, de fiere şi inimă.

Arsenal de substanţe benefice

Care este secretul hreanului? Rădăcinile sînt bogate în vitaminele C şi din complexul B, antibiotice naturale, enzime, fitohormoni, acizi organici. Hreanul conţine şi săruri minerale (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier). Tot în rădăcină găsim ulei volatil şi glicozizi sulfuraţi, care, prin radere, dau naştere unei substanţe denumită mirosină, care dă şi iuţeala hreanului.

  • Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, crescînd pofta de mîncare şi activitatea vezicii biliare.
  • Prin accelerarea peristaltismului intestinal, hreanul este, în funcţie de cantitatea consumată, laxativ şi purgativ.
  • Combate atonia digestivă.
  • Stimulează metabolismul.
  • Are efect expectorant şi decongestionant al căilor aeriene superioare.
  • Hreanul se foloseşte cu succes în migrene şi răceli.
  • Ajută la eliminarea nisipului şi pietrelor de la rinichi.
  • Fiindcă e bogat în fier, hreanul este un remineralizant şi combate anemia.

Preparate

  • În scop medicinal, hreanul se foloseşte ca atare sau ras şi amestecat cu oţet. Din soluţia obţinută, se administrează cîte o linguriţă de 3 ori pe zi. Se mai poate amesteca cu miere, în cantităţi egale, din care se ia cîte o linguriţă pe zi.
  • Tinctură: se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan pînă se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară, presînd amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriţă de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern, se aplică pentru tratarea reumatismului, rănilor necrozate. Aplicarea tincturii este uşor dureroasă, dar foarte eficientă.
  • Sirop. Se obţine dintr-o rădăcină de hrean şi 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă cîteva minute la macerat. Se strecoară, iar resturile care rămîn în tifon, se pun la fiert cu puţină apă. După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandări: astm, bronşită cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii medii şi inferioare.
  • Vin tonic. Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se iau 3-4 linguri din acest vin tonic pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, este tonic sexual şi un afrodisiac foarte eficient.
  • Energizant cu hrean. Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, şi se ţin timp de 12 ore în suc natural de lămîie. Se scot ouăle, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămîie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean ras, 1 litru de ţuică naturală tare, 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 linguri.
  • Făină de hrean se obţine din rădăcini tăiate cubuleţe. Se pun la uscat lîngă o sursă de căldură, apoi se macină cu rîşniţa electrică de cafea. Acest praf se foloseşte în obţinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrată ca atare.
  • Cataplasme: se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine pînă cînd apare senzaţia de arsură. Dacă se foloseşte făină de hrean, aceasta se amestecă în proporţii egale cu făină de in. Se adaugă apă şi pasta rezultată se înveleşte în tifon care se aplică pe locul afectat timp de o oră.
  • Oţet. Se foloseşte cu succes contra parezelor faciale, contra descuamării pielii şi a seboreei. Se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Se toarnă deasupra oţet de mere cu miere şi se lasă să se macereze într-un loc cald, timp de zece zile.

Remedii

  • Sinusuri congestionate şi nas înfundat: se pun pe frunte 2-3 linguri de hrean ras, învelit într-o basma roşie. Hreanul se ţine 5-30 de minute pe frunte şi la rădăcina nasului. Cei cu o piele foarte sensibilă vor ţine mai puţin cataplasma, altfel pot apărea inflamaţii serioase.
  • Tuse: se poate folosi fie hrean ras, încălzit în cuptor cu zahăr timp de 4-5 ore, din care se ia cîte o linguriţă în crizele de tuse.
  • Sinuzită şi rinită: într-o basma, se pun 2 linguriţe de hrean ras şi se aplică pe frunte.
  • Bronşită, gripă, congestii pulmonare: se aplică pe torace cataplasme cu făină de in şi hrean, care se ţin vreme de 30-60 de minute. Aplicaţia se repetă o dată la 2-3 zile.
  • Sensibilitate la frig, predispoziţie spre degerături: 3-4 linguri de vin tonic de hrean înainte de fiecare masă.
  • Guturai: sirop de hrean şi gargară cu 3 linguriţe de tinctură la un sfert de pahar de apă.
  • Hipertensiune arterială, angină pectorală şi circulaţie deficitară: se ia dimineaţa o linguriţă de hrean cu miere cu o oră înaintea micului-dejun.
  • Nevralgii intercostale: se pot aplica pe locul dureros cataplasme călduţe cu hrean, care vor fi ţinute numai 4-10 minute, pentru evitarea iritării locului respectiv.
  • Polipi uretrali: se iau zilnic cîte 4 linguriţe de tinctură de hrean, dizolvate în puţină apă.
  • Digestia lentă, gastrita hipoacidă: 2-3 linguri de hrean ras fin, în timpul meselor principale.
  • Anemie: 3-4 linguri de vin tonic cu hrean înainte de masă.
  • Parodontoză: se mestecă îndelung hrean crud dat prin răzătoare (eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iuţelii). La nivelul gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternică a circulaţiei şi a proceselor trofice. Stomatita se tratează cu 3-4 linguriţe de tinctură de hrean care se dizolvă în jumătate de pahar de apă. Se fac clătiri îndelungate ale gurii cu această soluţie.
  • Dureri reumatice: se aplică o cataplasmă cu hrean crud atît timp cît nu apare senzaţia de arsură. După îndepărtarea cataplasmei se poate aplica un unguent camforat. Se pun într-o cană de lapte cald 1-2 linguriţe de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament durează minimum 3 săptămîni.
  • Dureri de cap produse de frig: se pune pe o foaie de hîrtie puţină făină de hrean, care se inspiră apoi alternativ pe o nară şi pe cealaltă, ceea ce va produce cîteva strănuturi foarte puternice. Reflexul puternic de strănut va acţiona la nivelul sistemului nervos central, atenuînd senzaţia de durere sau chiar eliminînd-o.
  • Pareză facială: se rad 4 rădăcini de hrean şi se introduc într-o sticlă. Se adaugă două linguri de pulbere de rozmarin şi se toarnă deasupra oţet de mere cu miere. Se lasă să macereze într-un loc cald, timp de şapte-zece zile. Se foloseşte în comprese pe zona afectată, cel mult o oră dimineaţa şi seara.

Reţete de frumuseţe

Ten palid, ofilit: se aplică cu un tampon de vată oţet de hrean, care va activa circulaţia sanguine şi efecte tonice asupra pielii.
Menţinerea tinereţii pielii: se aplică pe obraz seara, înainte de culcare, sirop de hrean, vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.
Descuamarea tenului: se şterge zona afectată cu tinctură de hrean (eventual diluată în puţină apă), după care se aplică un unguent de gălbenele.
Pete pe piele şi pistrui: se macerează hrean în oţet timp de 5-6 zile. Lichidul se pune pe un tampon de vată şi se freacă petele sau pistruii, de 2-3 ori pe zi sau cel puţin seara.

Precauţii la tratamentul cu hrean

Trebuie să manifeste prudenţă la hrean persoanele cu colon iritabil sau care suferă de gastrită hiperacidă. Abuzul de hrean în alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase. Extern, hreanul, mai ales sub formă de cataplasmă, va fi folosit cu prudenţă la persoanele care au pielea sensibilă, alergică.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *