Siropuri medicinale de la bunica

Siropurile sînt cunoscute din cele mai vechi timpuri ca ingrediente dulci, aromate, plăcute la gust, care, diluate în apă, potolesc setea. Pe vremuri, se făceau cu miere de albine, astăzi, e folosit zahărul.

Dar, la baza siropurilor naturale stau întotdeauna plantele medicinale, fie că e vorba de frunze, flori sau rădăcini. În stare pură, siropul se foloseşte ca remediu naturist sau ca îndulcitor pentru diferite deserturi şi cocteiluri. Care sînt cele mai populare siropuri terapeutice şi, mai ales, care sînt beneficiile acestui delicios medicament?

Ce sînt siropurile naturale?

Denumirea de „sirop“ provine din limba arabă, de la cuvintele scriab, schira (poţiune). Siropurile sînt preparate lichide cu un conţinut crescut în zahăr (2/3 din greutatea lor), de consistenţă vîscoasă. Siropurile medicinale au un conţinut ridicat în principii active extrase din plantele din care sînt preparate. Este de preferat ca siropurile să fie obţinute din fructe şi plante proaspete. Din acestea se prepară întîi un suc, care se filtrează, apoi se combină cu zahăr la rece sau prin fierbere. Evident, dacă folosim miere naturală în loc de zahăr va rezulta un sirop mult mai sănătos. Avantajul siropului preparat la rece este că păstrează foarte bine culoarea, gustul şi aroma fructelor proaspete şi întreaga cantitate de vitamine. De asemenea, prin metoda de preparare la rece nu poate avea loc cristalizarea ulterioară a zahărului, dacă siropul nu este supus unor temperaturi sub zero grade Celsius. Dizolvarea zahărului se prepară întotdeauna în vase smălţuite. Apoi se strecoară prin tifon în sticle perfect uscate. Lichidul vîscos rezultat trebuie să fie foarte limpede. Dacă e prea gros, zahariseşte, dacă e prea subţire, fermentează. Se etanşeizează şi se păstrează la rece. Siropurile naturale se administrează intern, diluate cu apă sau ca atare, fiind preferate mai ales de copii.

Pentru ficat, bilă şi stomac

• Sirop de păpădie. Se prepară din flori de păpădie, cam cît ar umple o oală de doi litri. Se adaugă un litru de apă rece. Se pune la foc mic, se lasă să dea cîteva clocote bune, se ia oala de pe foc şi se lasă să stea peste noapte. A doua zi, se filtrează, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele mîini. Sucul se amestecă cu un kilogram de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămîie tăiată felii. Se fierbe totul la foc mic. Siropul, uns pe pîine, este absolut delicios. Se foloseşte ca depurativ în acnee, afecţiuni biliare şi hepatice. Dacă adăugăm peste sucul proaspăt de păpădie, suc de cătină şi miere şi lăsăm preparatul la întuneric vreme de cinci săptămîni, obţinem un remediu extraordinar pentru bolile de stomac.
• Sirop de mere. Se obţine din trei kilograme de mere, trei litri de apă şi un kilogram de zahăr. Se curăţă merele, se taie în felii subţiri şi se pun într-o cratiţă cu apă pe foc iute pînă devin moi. Se strecoară printr-o pînză deasă, se adaugă zahărul şi se fierbe pînă începe să se îngroaşe. Se lasă la răcit şi apoi se pune în borcane mici, bine acoperite cu celofan şi legate, care vor fi fierte timp de 15 minute. Acest sirop este indicat în afecţiuni ale ficatului.

Pentru reumatism şi entorse

• Sirop de cimbru. Se obţine din flori şi tulpini de plantă proaspătă. Se umezesc şi se introduc în borcan. Se pun în straturi cu zahăr nerafinat, se lasă la macerat la soare 21 de zile. Florile şi tulpinile se spală cu apă de zahărul rămas pe ele, iar apa se pune peste sirop. Lichidul se pune la fiert la foc mic, pînă se evaporă apa, se răceşte, se toarnă în sticle bine acoperite, la rece. Se întrebuinţează contra răcelilor, în paralizie, apoplexie, scleroză în plăci, atrofie musculară, reumatism, entorse.
• Sirop de afine. Este indicat ca adjuvant în reumatism, gută, diabet, diaree, infecţii urinare, uremie, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, oxiuroze, meteorism. Ajută la creşterea acuităţii vizuale, reducerea inflamaţiilor hemoroidale, dispepsii. Siropul natural se obţine prin macerarea fructelor. Se pun într-un borcan 2 kg de afine şi se amestecăcu 4 kg de zahăr. Se lasă la macerat 30 de zile, timp în care se agită borcanul de 2-3 ori pe săptămînă, pînă cînd zahărul se dizolvă complet, apoi se amestecă bine, se strecoară prin tifon şi se toarnă în sticle. Sticlele se astupă ermetic şi se pun în cămară, se păstrează 12-14 luni.

Pentru tuse şi răceli

• Sirop de pătlagină. Fie că se prepară din pătlagină îngustă sau pătlagină lată, este un sirop extrem de valoros din punct de vedere terapeutic. Se prepară din frunze date prin maşina de tocat. Se obţine un terci peste care se pun puţină apă ca să nu se întărească, 300 grame de zahăr nerafinat şi 250 grame de miere. Se lasă totul să fiarbă la foc mic, amestecînd continuu, pînă cînd se formează un lichid vîscos, care se toarnă fierbinte în borcane şi se păstreaza la frigider. Se mai poate obţine sirop de pătlagină punînd frunzele în borcane, în straturi alternative cu zahăr nerafinat. Se îngroapă în pămînt trei luni. Se strecoară, se dă în clocot. Dacă nu aveţi unde îngropa borcanul, puteţi să-l lăsaţi în soare. Siropul lăsat pe fundul recipientului se dă şi el în clocot. Siropul de pătlagină-îngustă curăţă sîngele de toxine. Ar trebui utilizat în cură, luîndu-se zilnic înaintea fiecărei mese cîte o lingură. Are efecte verificate în bronşite, astm, tuse, potolind accesele încă de la prima înghiţitură. Siropul de pătlagină cu miere şi suc de cătină are indicaţii în tratamentul infecţiilor inflamatorii cronice ale căilor respiratorii şi în diabetul zaharat. Copiilor li se va administra de la o linguriţă la 6 linguriţe pe zi, iar persoanelor adulte, de la 3 la 6 linguriţe zilnic (timp de 3-7 zile). Se păstrează la rece, nu mai mult de patru zile.
• Sirop din flori de soc. Se prepară un sirop excelent contra tusei şi bronşitei. Se fierb 30-40 de flori de soc în trei litri de apă, circa 30 de minute. Se strecoară prin tifon dublu. La un litru de lichid, adăugaţi 1 kg de zahăr. Preparatul fierbe pînă capătă o culoare roşiatică. Turnaţi fierbinte în sticle. Se consumă diluat cu apă plată.
• Sirop de ridiche neagră. E calmant al tusei. Se curăţă ridichea de coajă, se taie felii subţiri şi se aşază într-un borcan, astfel încît să fie un strat de felii, un strat de zahăr. A doua zi, veţi constata că s-a format un sirop. 4-6 linguri pe zi din acest ingredient sînt deosebit de eficiente în tuse, bronşite cronice, astm, litiaze biliare. Siropul este un excelent fortifiant, în cazul copiilor în creştere şi pentru stările de oboseală.
• Sirop din muguri de pin. Are proprietăţi dezinfectante la nivelul căilor respiratorii şi asigură fluidificarea secreţiilor din aparatul respirator. Este recomandat pentru o gamă largă de afecţiuni respiratorii. Are şi efect stimulant, îmbunătăţind starea de vitalitate. Se fierbe un kilogram de muguri de brad în doi litri de apă, vreme de 15 minute, după care se lasă să se răcească. Se adaugă două kilograme de zahăr, se fierbe pînă dă în clocot, după care se filtrează şi se trage în sticlă. Acest sirop nediluat se administrează pentru tratarea tusei iritative şi a tusei uscate, diluat cu apă de izvor, e antifebril.
• Sirop de brad. Se prepară din muguri recoltaţi în lunile mai-iunie, din zone nepoluate. Cel mai eficient este siropul preparat cu miere de albine, astfel: un strat de muguri, un strat de miere, altul de muguri şi tot aşa. Se lasă la macerat 1-2 luni, după care se filtrează şi se pune în sticle. Se iau 1-2 linguriţe, de 3 ori pe zi. Este foarte bun la gust şi eficient în inflamaţii ale căilor respiratorii superioare, tuse, stări gripale. Un tratament durează cel puţin o lună şi poate avea bune efecte la copii, în caz de polipi nazali. Este recomandat şi în anorexie, migrene, gastroenterită.
• Sirop de trandafiri. Se obţine din petalele de la 50 de trandafiri parfumaţi (pentru dulceaţă). Fierbeţi în clocote petalele, circa 10 minute, în patru litri de apă, împreună cu un pacheţel cu sare de lămîie. Zeama rezultată va fi filtrată a doua zi. La un litru de lichid, se pune un kilogram de zahăr. Amestecaţi pe foc şi fierbeţi amestecul în clocote 10 minute. Acest sirop tratează diareea, aftele, micozele bucale, gripa, astmul, bronşitele, durerile de cap.
• Sirop de hrean. Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă patru linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă cîteva minute la macerat. Se strecoară, presînd conţinutul cu un tifon. Resturile care rămîn în tifon se pun la fiert cu puţină apă. După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi în astm, bronşită cronică, anemii, avitaminoze, gripă. Se înghite încet, lăsîndu-l să acţioneze asupra căilor respiratorii. Pentru menţinerea tinereţii pielii, se aplică pe obraz seara, înainte de culcare, sirop de hrean, vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.
• Sirop de podbal. Iată cum se prepară la ţară: într-o oală de lut, se introduc alternativ un strat de frunze de podbal şi un strat de zahăr nerafinat, se lasă să se aşeze şi se umple pînă ce nu mai este loc în vas. Apoi se leagă cu 2-3 straturi de celofan şi se pune într-o gaură făcută în pămînt. Căldura constantă strneşte un proces de fermentaţie. După opt săptămîni se dezgroapă oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obţinut se lasă să dea în 1-2 clocote. După ce se răceşte este turnat în sticle mici, cu gîtul larg. Puteţi prepara acest sirop din frunze date prin storcătorul electric, peste care se pune miere.

Pentru căile urinare

• Sirop de mure. Este astringent, depurativ, laxativ şi sudoripar. Fructele proaspete, bine coapte şi sănătoase se zdrobesc şi se lasă acoperite timp de 24 de ore la rece, la macerat. Se filtrează şi se adaugă 800 g de zahăr la 500 ml suc de mure filtrat. Puneţi la fiert amestecul şi lăsaţi să clocotească 2-3 minute, îndepărtînd spuma formată. Turnaţi siropul fierbinte în sticle, acoperiţi-le şi lăsaţi-le aşa pînă a doua zi. Este foarte gustos şi răcoritor, fiind recomandat în depurarea organismului de toxine pe cale gastrointestinală, renală şi sudorifică. Este un dezinfectant şi un bacteriostatic al tubului digestiv şi al căilor urinare (diaree, enterocolite, cistită, uretrită). Siropul de mure se recomandă ca adjuvant în combaterea gutei. Este foarte bogat în antioxidanţi (antocianidine, vitamina C, vitamina E şi acid elagic), protejînd celulele în procesul de îmbătrînire.

Pentru imunitate

• Sirop de portocale. Se obţine din 8-10 portocale mijlocii, un kilogram de zahăr şi o jumătate de litru de apă. Miezul de la cinci portocale se freacă cu zahărul, apoi se pune la fiert în apă. Se taie restul de portocale în două, se stoarce bine zeama, se strecoară şi se toarnă în sirop cînd începe să clocotească. Se dă totul deoparte, se filtrează, se pune iarăşi la fiert pînă are consistenţa dorită şi apoi se toarnă cald în sticle. După acelaşi principiu, se prepară şi siropul de lămîie. Sînt siropuri tonice, care întăresc sistemul imunitar şi stimulează pofta de mîncare, combat astenia şi efectele stresului, fiind agreate mai ales de copii.
• Sirop de cătină. Stimulează imunitatea, revigorează organismul şi este considerat un bun supliment nutritiv. Datorită creşterii rezistenţei la agenţii patogeni, măreşte şi rezistenţa organismului la efort. Are efect antigripal. Siropul se obţine prin macerare la rece şi păstrează integral proprietăţile curative ale fructelor de cătină. Pentru prepararea acestui sirop, se folosesc 500 g de fructe şi un borcan cu 800 g de miere. Se spală boabele, se pun în borcane de 400 g, care se umplu doar o treime. Se toarnă miere şi se amestecă bine, cu o lingură de lemn. Apoi, se pune capacul şi se păstrează siropul la frigider. După 10 zile, se poate lua în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, cîte o lingură din acest tonic fără egal. Ceaiurile de orice fel se pot îndulci cu cîte o linguriţă de sirop de cătină, care asigură organismului nutrienţii de care are nevoie în anotimpul rece.

Pentru surmenaj

• Sirop de ţelină. Este diuretic, vitaminizant, mineralizant şi tonic. Este eficient în perioade de efort intelectual prelungit şi în perioadele de refacere după efort fizic şi psihic, surmenaj, stres. Se prepară simplu, fierbînd zahăr cu ţelină. Se consumă cîe 3-5 linguri pe zi în albuminurie cronică, litiază renală şi febră sau în gargare pentru ulceraţii ale gurii şi gîtului.
• Sirop de mentă. Avem nevoie de un litru de apă, 200 g frunze de mentă şi 1,5 kg zahăr tos. Se opăresc frunzele şi se lasă să infuzeze într-un borcan închis, vreme de 24 de ore. Se strecoară lichidul şi se adaugă zahărul. Se pune apoi compoziţia la fiert circa 5 minute, apoi puneţi lichidul să se răcească. Se trage în sticle închise ermetic care se depozitează la întuneric. Este o băutură răcoritoare pe timp de caniculă şi poate fi adăugat şi în deserturi. Excelent tonic şi stimulent al sistemului nervos, are efecte deosebite în perioadele de suprasolicitare intelectuală, stres şi astenie, combate durerile abdominale cauzate de balonări, disfuncţii ale vezicii biliare şi alte tulburări de digestie cu substrat nervos. Nu e indicat celor cu diabet zaharat.

Alte siropuri din farmacia verde

• de zmeură: în afecţiuni renale şi cardiace
• de măceşe: pentru consolidarea sistemului osos, imunitate, astenie, previne formarea cariilor, reglează circulaţia sanguină, boli de ficat
• de busuioc: dezinfectant al tubului digestiv
• de tei: antispastic, calmează tusea, expectorant
• de fenicul: stimulent al aparatului digestiv, expectorant, antibalonare, stimulează secreţia laptelui
• de struguri: bun în afecţiuni ale inimii
• de usturoi: vermifug
• de varză albă: în bolile pulmonare (întăritor)
• de ceapă roşie: pentru dispariţia varicelor
• de ceapă albă: asigură vindecarea totală a bronşitelor cronice
• de fragi: în caz de infecţii renale
• de coacăze negre: contra glicemiei crescute, arterosclerozei, miopiei şi diabetului.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments