Tratamente antice care funcţionează şi azi

Strămoşii noştri nu au avut luxul de a trata pacienţii într-un mediu steril sau de a prescrie medicamente avansate, s-au descurcat cu ceea ce aveau.

Dar şi astăzi folosim unele dintre aceste vechi remedii. Terapia cu ventuze, de exemplu, a revenit în actualitate în timpul Olimpiadei din 2016, după ce telespectatorii au văzut că înotătorul american Michael Phelps a apărut cu contuzii circulare pe piele, produse de anticul tratament chinez. Iată cinci remedii antice valabile şi astăzi:

1.Mierea. Multe popoare antice, egiptenii, asirienii, chinezii, grecii şi romanii, foloseau miere pentru a trata rănile şi boli ale intestinelor. Un studiu din 2013 a conchis că mierea are o acţiune bactericidă. În Egiptul antic, mierea era alifie-tratament standard pentru răni, combinată cu grăsime şi fibre. „Aproape toate medicamentele egiptene conțineau miere, vin şi lapte”, arată articolul din Jurnalul Iranian de Ştiinţe Medicale. Mierea a fost utilizată la îmbălsămare şi răni infectate. La greci, mierea era leac pentru durere şi febră. Hipocrate recomanda mierea pentru chelie, contracepție, vindecarea rănilor, constipaţie, tuse şi dureri în gît, boli de ochi, prevenirea şi tratamentul cicatricelor. Profetul musulman Mohammad a recomandat miere pentru tratarea diareei. În timpurile moderne, cercetările au arătat că mierea ar putea stimula răspunsurile imune în cazul rănilor şi să acţioneze ca antiinflamator.

2. Acupunctura. Practica antică chineză de a trece ace subţiri prin piele, pentru a stimula diferite părţi ale corpului, a fost folosită pentru dureri de spate, gît, genunchi şi cap. Mai recent, acupunctura e recomandată ca tratament pentru depresie şi pentru a ajuta oamenii să renunţe la fumat, iar oamenii de ştiință au studiat acupunctura în legătură cu ameliorarea simptomelor legate de tratamentul cancerului.

3. Aloe. Dacă ar fi existat un singur lucru cu care civilizaţiile antice să fie de acord, acesta a fost aloe. Planta a avut utilizări medicinale în antichitatea greacă, egipteană, indiană, mexicană, japoneză şi chineză. În Egipt, în urmă cu 6.000 de ani, potrivit National Institutes of Health, planta de aloe vera a fost cunoscută sub numele de „planta nemuririi” şi era utilizată pentru a vindeca răni, afecţiuni ale pielii şi acţiona ca laxativ. Astăzi, planta se bucură de o bună reputație de „popular remediu tradiţional pentru o varietate de afecţiuni, printre care diabetul zaharat, astmul, epilepsia şi osteoartrita. Este de asemenea folosit topic pentru osteoartrită, arsuri, arsuri solare şi psoriazis”, precizează NIH.

4. Spălarea mîinilor. Această idee banală reduce răspîndirea germenilor şi a bolilor şi a apărut la vechii evrei. Ei se spălau pe mîini în scopuri rituale, ca de exemplu înainte de mese, iar curățenia se crede că a avut un efect mai larg, ajutînd parțial la a ține sub control Moartea Neagră în comunității evreieşti medievale. Medicul maghiar Ignaz Semmelweis a popularizat spălarea mîinilor în comunitatea medicală, care a salvat nenumărate vieți. Organizațiile de sănătate de astăzi fac apel la oameni să se spele pe mîini cu regularitate, în special în timpul sezonului de gripă, ca modalitate de a preveni răspîndirea bolii.

5. Scoarţa de salcie. Chinezii şi europenii au mestecat această scoarță de copac pentru a combate febra, durerea şi inflamația. Efectul se datorează unei substanțe chimice din scoarța de salcie albă, salicina, care este similară cu aspirina, conform Centrului Medical al Universităţii din Maryland. „De fapt, în 1800, salicina a fost folosită pentru a dezvolta aspirina.” Ameliorarea durerii cu scoarță de salcie are loc mai lent, dar ar putea fi mai de durată, faţă de aspirină. În zilele noastre, s-a constatat că scoarţa de salcie acționează ca antiinflamator şi analgezic.

Sursa: medicaldaily.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *