NutrienţiNutriţieRegimuri alimentareTerapii alternative

Terapia cu enzime vegetale

Nu e de ajuns să mîncăm alimente sănătoase, trebuie să fim şi siguri că elementele nutritive vor fi bine absorbite. Acest proces nu e posibil fără enzime.

E ca şi cum organismul ar avea materiale de calitate, dar nu are muncitori pricepuţi să le asambleze. Enzimele vegetale ajută în restabilirea stării de sănătate, declanşînd reacţiile biochimice adecvate.

Pentru a beneficia de enzimoterapie, trebuie să consumăm acele alimente care conţin enzime. În acest fel, vom obţine o bună absorbţie a substanţelor vitale şi, implicit, vindecarea multor boli, de la cancer şi obezitate, pînă la afecţiuni cardiovasculare şi osoase.

Cum funcţionează enzimoterapia?

Oamenii de ştiinţă au identificat peste 2.500 de enzime diferite în corpul uman. Dintre acestea, doar 22 sînt produse de oganism pentru digerarea proteinelor, glucidelor şi grăsimilor. Enzimele vegetale provin din alimentele naturale şi se alătură celor din organism, devenind, la rîndul lor, active.

  • Doar crudităţi. Fructele proaspete, legumele, nucile, mierea naturală şi seminţele sînt cele care furnizează enzime vegetale complete. Fierberea, încălzirea (peste 42 grade C) şi alte modalităţi nenaturale de preparare a alimentelor (pasteurizate sau conservate) pot distruge aceste enzime vegetale importante. Enzimele sînt mult mai sensibile la căldură decît vitaminele, sînt primele care se distrug prin fierbere. Aşadar, avem nevoie maximă de crudităţi. De asemenea, enzimele nu rezistă nici procesului de centrifugare, sucul proaspăt din vegetale fiind sărac în enzime. Metabolismul se desfăşoară normal dacă vom consuma alimente crude şi integrale, asigurînd astfel o aprovizionare corespunzătoare cu enzime. Practic, hrana vie însemnă hrană enzimatică.
  • Alimente bio. Alimentele care furnizează enzime vegetale trebuie să fie obţinute prin agricultură biologică, cît mai proaspete, cît mai puţin prelucrate.enzymes-2
  • Masticaţia. Mestecaţi cît mai conştient, pentru a extrage întreaga savoare şi energie a alimentelor.
  • Pe stomacul gol. Foarte importantă este administrarea enzimelor pe stomacul gol, cînd acestea intră direct în sînge şi îl curăţă.

Pentru că nu are efecte adverse, terapia poate fi folosită pe termen lung, nu dă dependenţă şi nici nu duce la diminuarea procesului de producere a enzimelor de către propriul corp.

Arme naturale împotriva bolilor

  • Terapia cu enzime elimină multe boli, de la tulburările digestive şi durerile obişnuite de gît, pînă la febra crescută, ulcere şi candidoză.
  • Combate inflamaţiile, bolile virale, scleroza multiplă. Enzimele pot intra în celulele canceroase atunci cînd acestea se află în faza de diviziune, cînd nu sînt complet formate şi pot fi distruse mai uşor. Astfel, enzimele vegetale au rol esenţial în distrugerea tumorilor, stimulînd şi limfocitele T, cele care distrug celulele canceroase.
  • Asigură detoxifierea, imunitatea şi toate celelalte procese regeneratoare.
  • Cercetările arată că enzimele sînt eficiente în tratarea zonei zoster.
  • În infecţia cu virusul HIV, nivelul scăzut de reactivitate al sistemului imunitar este compensat, într-o anumită măsură, de către activitatea enzimelor.
  • Enzimele au grijă ca sîngele eliminat din plăgi să se coaguleze rapid. Studiile arată că organismul se reface mai repede dacă înaintea unor activităţi cu risc crescut de leziuni se administrează suplimente enzimatice.
  • Această „clasă muncitoare“ distruge toxinele, descompune grăsimile şi celuloza şi metabolizează amidonul şi proteinele. Enzimele sînt implicate în orice funcţie biochimică şi fiziologică, fără ele, am înceta să existăm.

Tipuri de enzime

  • Proteazele participă la digestia proteinelor. Proteazele digestive scindează moleculele proteinelor. Acestea sînt: renina (desface cazeina din lapte şi derivate), pepsina (descompune albuminele şi globulinele), tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza. Lipsa lor înseamnă alergie alimentară, carenţă proteică şi chiar malnutriţie. Proteazele sanguine au rol important în coagulare (trombina), în anticoagulare (antitrombina III) sau în metabolism.
  • Amilazele ajută la digestia glucidelor. Amilaza catalizează reacţia de transformare a amidonului în dextrine şi, mai departe, în maltoză. Intervine în digestia glucidelor încă din cavitatea bucală. Amilaza vegetală o găsim mai ales în seminţe, fructele uscate, mierea naturală.
  • Lipazele contribuie la degradarea grăsimilor din alimente şi din ţesuturile adipoase. Activitatea şi secreţia acestor enzime este favorizată de prezenţa calciului, a sărurilor biliare şi a albuminelor, a vitaminei C şi a unor acizi organici (malic, citric, formic). Acţiunea lipazelor este frînată de alcool, glucide cu absorbţie rapidă, metale grele, săruri halogene (cloruri, bromuri). Scăderea cantităţii de lipaze conduce la obezitate, iar creşterea lor, la tuberculoză şi pancreatită acută. enzyme-optimization-graphic-copynew2-560x350
    În opinia specialiştilor care folosesc enzimoterapia în lupta cu kilogramele, slăbitul nu ar trebui să se bazeze pe reducerea numărului de calorii, pe înfometare sau pe voinţa pacienţilor, ci pe consumul alimentelor care conţin enzime, în special lipaze. Aceste enzime previn apariţia diverselor pofte alimentare şi reduc senzaţia de foame. Un alt avantaj al slăbirii cu ajutorul enzimelor este că acestea elimină de tot din organism surplusul de grăsimi.
  • Celulazele participă la digestia fibrelor. Deoarece organismul uman este incapabil să producă celulaze, vegetalele (hrana vie, neprelucrată termic) reprezintă singurele surse ale acestor enzime. Lipsa celulazelor poate fi provocată de o masticaţie incorectă şi de condiţiile în care se păstrează alimentele. De exemplu, legumelor din supermarket-uri este posibil să le lipsească celulazele, din cauza stropirii cu sulfiţi, care pot distruge aceste enzime.
  • Catalazele sînt antioxidante, iar peroxidazele ard deşeurile celulare. Se găsesc în verdeţuri, fructe, cereale încolţite, consumate ca atare.
  • Invertaza se găseşte în drojdii, unele plante (usturoi, pere, frunze de viţă de vie), anumite insecte (albine), animale şi om, unde se produce la nivelul intestinului subţire şi ajută la hidroliza zaharozei. Enzima se găseşte din belşug în mierea naturală. Insuficienţa invertazei secretate de intestinul uman conduce la intoleranţă la zaharoză. Depozitele de invertază sînt epuizate de consumul mare de produse care conţin zahăr rafinat.

Cine are nevoie de enzimoterapie?

Activitatea scăzută a enzimelor este poate cea mai răspîndită problemă în zilele noastre.

SONY DSC

  • Cei care mănîncă des la fast-food.
  • Bătrînii. Vîrsta e factor de încetinire a activităţii enzimelor.
  • Boli ginecologice. Enzimoterapia este indicată în tratamentul infecţiilor cronice, a anexitelor şi mastopatiei.
  • Boli urologice. Enzimele tratează inflamaţia căilor urinare, cistita, cistopielita, prostatita.
  • Traumatologie. Ajută la vindecarea facturilor, contuziilor, entorselor, luxaţiilor, durerilor musculare, tendoanelor inflamate, procese posttraumatice cronice, traume sportive.
  • Oase şi articulaţii. Afecţiuni ca artrită reumatoidă, artroze, reumatism extraarticular, reumatism articular inflamator, osteoartroză, se ameliorează tot cu enzimoterapie.
  • Cardiologie. Se recomandă în boală ischemică, infarct, arteroscleroză.
  • Circulaţie. Tromboflebite, vasculite, varice.
  • Boli respiratorii. Inflamaţii ale căilor respiratorii, amigdalelor, urechilor, laringelui, sinuzite.
  • Afecţiuni ale pielii. Dermatită atopică, acnee.
  • Boli autoimune, inflamaţii digestive şi postchirurgicale după intervenţii stomatologice.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

Comentariile sunt închise.