Sănătate din cidrul de mere şi alte 10 fructe

Cidrurile sînt vinuri cu conţinut mic de alcool, obţinute prin fermentarea fructelor sau a florilor unor plante medicinale. Tradiţional, cel mai cunoscut şi mai consumat este cidrul de mere.

Încă din antichitate, cidrul a fost considerat şi băutură tonică, răcoritoare, dar şi remediu în anumite afecţiuni. Are gust plăcut, acrişor, se obţine uşor şi este bogat în substanţe cu rol curativ. Consumat cu moderaţie, fiindcă este totuşi o băutură alcoolică, cidrul aduce beneficii sănătăţii, la popoarele unde este o băutură tradiţională şi nu numai, fiind considerat util în bolile de stomac, reumatice şi multe altele. Deşi la noi cidrul nu e o băutură populară, cum e la francezi şi britanici, dacă aveţi în casă nişte mere, puteţi încerca să preparaţi această licoare delicioasă.

Ce este şi cum se face cidrul de mere?

Ca remedii, cidrurile sînt tonice vitaminizante, fac poftă de mîncare, întremează convalescenţii, dar sînt apreciate şi ca băuturi alcoolice slabe, care fac deliciul oricărei petreceri. Cel mai cunoscut este cidrul de mere, obţinut prin fermentarea mustului de mere, cu sau fără adaos de zahăr, apă şi alte substanţe.

  • Se poate pregăti din mere de vară, mere de toamnă sau mere de iarnă, ultimele fiind cele mai bune, deoarece sînt mai bogate în zaharuri.
  • Pentru a obţine un cidru de bună calitate şi cu durată lungă de păstrare, merele trebuie să fie sănătoase şi foarte bine spălate.apple-cider-vinegar
  • Se zdrobesc merele, se ţin în căzi 6-12 ore, pentru macerare la o temperatură de 4-16 grade Celsius, după care se presează cu teascul. La prima presare, din 100 kg fructe zdrobite se obţin 65-80 litri suc. Se adaugă 20-25% apă potabilă şi după 24 ore se presează din nou, rezultînd circa 40 l suc din 100 kg tescovină, ceea ce corespunde cu 25 l must curat. Fermentarea durează 4-8 săptămîni. Cînd cidrul devine limpede, se transferă în alt butoi. Exact ca vinul, se trage în sticle şi se pune la păstrat, uneori cu anii.
  • Cidrul se bea rece în perioadele calde ale anului, dar şi cald cu cîteva beţişoare de vanilie, în perioadele mai reci.
  • Producătorii de cidru au reţetele lor secrete de preparare a cidrului, astfel că există mai multe feluri de cidru, cu gusturi şi arome diferite: dulce, mediu, sec (obţinut prin fermentarea rapidă şi completă a mustului). Există diferenţe şi în ceea ce priveşte acidularea (gazos sau plat), materia primă folosită (soiuri diferite de mere, pere sau alte fructe).
  • Pentru obtinerea unui cidru cu gust deosebit, se pot adăuga la fermentat şi plante aromatice: vinariţă, busuioc, anason.
  • Cidrul poate fi utilizat şi ca materie primă în fabricarea oţetului.
  • Cidrul de mere este apreciat în primul rînd pentru calităţile sale revigorante şi curative, însă în regiunile unde este produs intensiv, este adăugat şi în mîncăruri (supe, sosuri, plăcinte, prăjituri, deserturi).

Nutrienţi

  • Alcool. Băutura care se consumă imediat poate avea 3,5-5% alcool, însă cea destinată păstrării trebuie să conţină 6-7% alcool şi 0,8% aciditate. Întrucît din zahăr, prin fermentare, rezultă 46% alcool, mustul pentru un cidru de bună calitate trebuie să conţină 12-14% zaharuri.
  • Fenoli. Are o concentraţie mare de fenoli, un tip de antioxidanţi care contribuie la prevenirea cancerului şi a accidentelor cardiace şi cerebrale, egalată doar de cea a vinului roşu. Polifenolii, mai mulţi în cidru decît în merele crude, ajută la eliminarea substanţelor chimice care afectează celulele din organism. Energizează şi îmbunătăţeşte memoria, protejînd împotriva maladiei Alzheimer. Nivelul de fenoli din cidru este influenţat de soiul de mere, expunerea la lumina soarelui, compoziţia solului şi condiţiile de depozitare. Consumul zilnic de cidru nu este numai un lucru plăcut, dar şi o metodă naturală de a creşte nivelul de fenoli din dieta alimentară. apple_cider_20572700
  • Antioxidanţi. Cidrul mai conţine şi antioxidanţi (de exemplu, querticina din coaja merelor). Nivelul antioxidanţilor este similar cu al vinului roşu.
  • Fibre. Are un număr redus de calorii, dar e bogat în fibre, fiind indicat şi celor ce vor să slăbească.
  • Flavonoide. Reduc cu 30% riscul apariţiei bolilor coronariene.
  • Minerale şi vitamine. Este bogat în magneziu, siliciu, fier, potasiu, calciu, acid malic şi vitaminele A, B, C, PP, K.

Recomandări

  • Cidrul poate interveni în reglarea hipertensiunii (o linguriţă într-un pahar cu apă).
  • Consumat cu moderaţie, poate reduce riscul de cancer de tract digestiv, poate preveni dezvoltarea astmului sau altor boli pulmonare. Băutura slab alcoolizată (3-8%) este recomandată de nutriţionişti ca măsură profilactică în cancer.
  • Cidrul amestecat cu miere este un bun antitusiv.
  • Cidrul poate fi consumat în cure, bine dozat, de către persoanele anorexice, cu viroze, litiază urinară sau alergii.
  • Un consum de cîte 50 ml de cidru, de trei ori pe zi, combate carenţa de vitamine şi de minerale, frecventă la orice vîrstă, şi revigorează organismul.
  • Cidrul a fost promovat pentru multă vreme ca remediu în artrită.
  • Diluat cu apă în părţi egale, se foloseşte şi în cosmetică. E un bun tonic pentru faţă. Pentru tratarea mătreţei şi restabilirea PH-ului normal al scalpului, unii recomandă aplicarea unui amestec de 50/50 apă şi oţet, care trebuie lăsat să se usuce pe cap.
  • Băile cu cidru de mere ameliorează efectele arsurilor cauzate de soare.
  • Ca băutură tonică, cidrul de mere se prepară prin adăugarea la doi litri de cidru a unei linguriţe de cuişoare şi trei beţe de scorţişoară. Sucul se pune la fiert, la foc mic, după 15 minute de fierbere se adaugă zahăr după gust, amestecînd mereu. Se îndepărtează mirodeniile, se mai lasă să clocotească două, trei minute şi se ia de pe foc. Este o băutură ideală pentru sezonul rece.
  • Anemicii şi convalescenţii pot sa bea cîte un pahar de 100 ml de două ori pe zi.

Cidruri din alte fructe

La ţară, cidrurile din fructe sînt denumite „vinuri de fructe”.

  • Cidru de pere. Se folosesc soiuri bogate în acizi şi tanin, componente care contribuie la precipitarea substanţelor pectice şi la limpezirea mustului.
  • Cidru de coacăze. Se poate obţine din coacăze negre, roşii şi albe. Se separă bobiţele de pe ciorchinii spălaţi, apoi se zdrobesc şi se pun în vase de lemn, unde se lasă cel puţin 48 ore. Se storc, apoi se pregăteşte soluţia de apă cu zahăr. La un litru de suc de coacăze se adaugă doi l de apă şi 700-1.000 g zahăr. Amestecul se lasă la fermentare 5-6 săptămîni, de regulă în damigene de 50 l, la 8-20 grade C. Damigenele nu se umplu complet, lăsîndu-se un gol de circa 10% din capacitate. La gura damigenelor se pune un dop de plută perforat, în care se introduce un furtun, cu capătul liber într-un vas cu apă. După 5-6 săptămîni, vinul se trage de pe drojdie şi se trece în alte damigene sau în sticle şi se păstrează într-un loc răcoros. din coacăze dizolvă acidul uric de la încheieturi, are efecte afrodisiace şi protejează organismul de atacuri de cord, boli de inimă şi cancer.
  • Cidru de vişine, de zmeură sau de căpşune. Se obţine la fel, dar se folosesc doar 700-800 g zahăr. 1477945361-slow-cooker-cranberry-apple-cider-wwwthereciperebelcom-3-of-8
  • Cidru de smochine. 1 kg smochine, 3 kg zahăr, 0,5 kg lămîi, puţină drojdie şi 10 l apă. Smochinele se taie mărunt sau se trec prin maşina de tocat, lămîile se storc sau se taie în feliuţe (coaja se aruncă). Drojdia se desface cu apă călduţă. Fructele tăiate, zahărul, drojdia şi apa se amestecă pînă la omogenizare, apoi se toarnă într-un borcan mare (12-15 l), se acoperă cu tifon şi se aşează într-un loc cu temperatură constantă de 20 grade C. În primele 10 zile, conţinutul borcanului se amestecă zilnic, cu o lingură de lemn curată sau cu un făcăleţ. Se lasă apoi la fermentat 4-6 săptămîni. După încheierea vinificării, se trage în sticle şi se astupă cu dopuri de plută noi, opărite în apă clocotită, ca să se înmoaie.
  • Cidru din măceşe. Detoxifiază şi reglează digestia. Este plin de vitamine. Se prepară dintr-un kilogram de măceşe uscate întregi sau 500 g pulpă mărunţită la 10 litri de apă, în care se adaugă 2,8 kg zahăr, sucul de la două lămîi şi 30-50 g drojdie. Se pun într-un borcan, se acoperă cu celofan şi se ţine la macerat 4-6 săptămîni la temperatura camerei, în primele două săptămîni amestecîndu-se la fiecare două zile.
  • Cidru din porumbe. Se prepară după acelaşi procedeu, din 3 kg fructe proaspete, culese toamna tîrziu, chiar pe îngheţ, sau din 1,2 kg fructe uscate la 10 litri de apă.
  • Cidru din cătină albă. Se prepară din 400 g fructe uscate în 10 litri de apă, cu adaos de 3 kg zahăr şi 30-50 g drojdie. Fermentaţia durează 15-20 de zile. La suprafaţă se formează o peliculă uleioasă, care se poate separa cu grijă, fiind folosită în dermatologie, cu aplicaţie pe răni sau arsuri. sea-buckthorn-fizz-007
  • Cidru din flori de soc. Se prepară din 80-100 g flori proaspete, fără pedunculi, sau 20-25 g flori uscate, care se fierb timp de 20-30 de minute într-un sirop format din 5 litri de apă şi 1 kg zahăr, cu adaos de suc de la două lămîi, inclusiv coaja rasă a lămîilor. După răcire se pun 10-15 g de drojdie. Fermentaţia durează 5-7 zile, obţinîndu-se o băutură uşor şampanizată, care se trece în sticle păstrate la rece. Socata este o formă de cidru din flori de soc, dar fără alcool, întrucît nu se lasă la fermentat. Se prepară din 10 inflorescenţe în 10 litri de apă, cu adaos de 1 kg de zahăr, sucul de la două lămîi şi coaja acestora. Se amestecă de cîteva ori pe zi, iar după două-trei zile se trece în sticle şi se păstrează la rece şi la întuneric.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *