30 de plante care luptă cu bacteriile

Multe tulpini de bacterii au devenit rezistente la antibiotice, motiv pentru care specialiştii caută antibiotice mai tari, care să le vină de hac infecţiilor. Cercetările se îndreaptă şi spre plantele folosite din timpuri străvechi, cu mult înainte de apariţia penicilinei.

Natura a creat o mulţime de medicamente, printre ele şi o gamă impresionantă de plante cu efect antibiotic. Iată care sînt plantele cu cea mai mare putere antibacteriană.

  1. Ghimbirul. Are o tradiţie îndelungată în tratarea infecţiilor. Are puternică acţiune antibacteriană împotriva cîtorva bacterii patogene asociate alimentelor: Shigella, E.coli şi Salmonella. Ghimbirul calmează crampele şi reduce diareea, este o plantă antigreaţă, ajutînd şi la prevenirea senzaţiei de vomă.
  2. Oregano. Este un puternic antimicrobian şi antifungic. Această plantă aromatică, folosită ca mirodenie în bucătăria mediteraneană şi mexicană, conţine o mulţime de nutrienţi şi antioxidanţi. Proprietăţile antimicrobiene ale plantei sînt date de fenolii carvacrol şi thymol. Oregano este extrem de eficient în tratarea infecţiilor cu Candida, Escherichia Coli, Salmonela sau Stafilococ auriu. Remediile oregano funcţionează ca antibiotic în infecţiile tractului urinar, ale pielii (uleiul de oregano), în intoxicaţii alimentare şi chiar holeră. Oregano poate fi folosit pentru tratarea răcelilor, bronşitelor, virozelor. Cel mai simplu mod în care putem folosi oregano este ceaiul preparat din una sau două linguriţe de plantă uscată la o cană de apă fierbinte. Se beau 3 căni pe zi.
  3. Lemnul-dulce. Este o plantă remarcabilă, lista împotriva organismelor contra cărora acţionează fiind lungă şi bine documentată. Este un bun stimulent al sistemului imunitar, cu acţiune antibacteriană şi care potenţează acţiunea altor plante. Lemnul-dulce ajută în tratarea infecţiilor căilor respiratorii superioare, a tusei, răcelilor şi ulceraţiilor din tractul gastrointestinal.
  4. Pelin. Deşi rădăcina de pelin este rareori întrebuinţată ca leac, este extrem de eficientă în infecţiile gîtului şi ale plămînilor însoţite de usturimi şi dureri. Planta este un bun antibacterian, fiind deosebit de eficient cînd este aplicat local. Frunzele ei sînt folosite împotriva malariei, a viermilor intestinali, ca tonic digestiv şi în stări de răceală şi gripă.
  5. Salvia. Este eficientă în diaree, infecţii ale gîtului şi ale căilor respiratorii superioare, răni infectate. Salvia e folosită de cel puţin două milenii împotriva infecţiilor bacteriene persistente interne şi externe. Conţine flavonoide, acizi fenolici care au capacitatea de a contracara deteriorarea celulelor. Salvia luptă cu Salmonella. Extractul din frunze de salvie este util pentru îndepărtarea microbilor care provoacă gingivita. Este o plantă benefică în ameliorarea artritei reumatoide, a bolilor coronariene, a astmului bronşic. Se recomandă, extern, în faringită şi împotriva infecţiilor cavităţii bucale (gargară).
  6. Mătreaţa-bradului. Este un lichen ce creşte pe copaci. Are puternice efecte antibacteriene, fiind util în tratarea bacteriilor rezistente. S-a dovedit că inhibă complet dezvoltarea bacteriilor de tip Staphylococcus, Streptococcus şi Pneumococcus. De fapt, a demonstrat acţiune mai puternică decît penicilina împotriva unor tulpini de bacterii. Se foloseşte în toată lumea pentru infecţiile dermatologice, abcese, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi ale plămînilor, infecţii vaginale şi fungice.
  7. Echinacea. Este recomandată în infecţii streptococice ale gîtului şi în fazele incipiente ale răcelii şi gripei. Este o plantă folositoare şi ca aditiv la pudrele şi unguentele cu antibiotic pentru aplicaţii externe pe arsuri, răni şi infecţii ale pielii.
  8. Cryptolepis. Este o plantă care a fost folosită de secole pentru tratarea malariei, a diferitelor tipuri de febră şi a diareei cu sînge.
  9. Gheara-mîţei. Are atît proprietăţi antibacteriene, cît şi antivirale. În scop medicinal se foloseşte rădăcina, la sfatul unui medic. Este de ajutor în vindecarea infecţiilor tractului urinar, dar este recomandată şi pentru întărirea sistemului imunitar.
  10. Eucaliptul. Are un larg spectru contra bolilor rezistente la antibiotice. Un avantaj major al uleiului esenţial de eucalipt este chiar aroma care este revigorantă pentru bolnav, ajutînd la vindecare şi la îmbunătăţirea stării de spirit. Şi-a dovedit eficacitatea în ameliorarea simptomelor infecţiilor urinare şi a celor respiratorii. Pentru prepararea remediilor împotriva tusei, a laringitelor, faringitelor, răcelilor, se pun două picături de ulei de eucalipt într-o cană cu apă fierbinte, se lasă cîteva minutute, şi se bea.
  11. Mugurii de pin. Conţin flavonoizi şi vitamina C, iar acele copacului sînt bogate în pinosolvină, care are efecte antibacetiene. Uleiul esenţial de pin este indicat în tratarea infecţiilor căilor respiratorii, dar şi a celor urinare. Se pun 10-15 picături într-un vas cu apă fierbinte, după care se fac inhalaţii.
  12. Dracila. Este utilizată în tratarea anorexiei, pietrelor la rinichi, are efect antibacterian şi inflamator (efect datorat berberinei).
  13. Genţiana. Are proprietăţi antibiotice, laxative, antimicrobiene şi antiinflamatorii. Stimulează pofta de mîncare, sistemul nervos, funcţiile ficatului şi combate cu succes paraziţii intestinali. Genţiana se foloseşte sub formă de infuzii, băi şi comprese.
  14. Usturoi. Alicina din usturoi face din această legumă-condiment unul dintre cei mai puternici aliaţi împotriva răcelilor, gripei, dar şi ale infecţiilor tractului urinar. În cazul răcelilor, usturoiul ajută la uşurarea respiraţiei şi are proprietăţi antimicrobiene. Se consumă crud, tăiat mărunt. Usturoiul scade tensiunea arterială, cantitatea de insulină din sînge şi previne greutatea în exces. Usturoiul, consumat regulat, cîte doi căţei pe zi, previne infecţiile urinare, furunculele, infecţii ale ochilor, nasului şi gîtului, hipertensiunea arterială, arterita, diferite alergii, ţiuituri în urechi, dureri de piept şi de cap, tuse, gripă, răceli, afecţiuni ale plămînilor.
  15. Ceapa. Are proprietăţi antibacteriene şi e folosită în mod tradiţional pentru a trata inflamaţiile interne şi externe. Previne răceala şi gripa. Are numeroşi fitonutrienţi ce îndepărtează radicalii liberi din organism, care, lăsaţi necontrolaţi, ar putea duce la cancer.
  16. Cimbrul. Este un bun adjuvant în diaree. Se administrează pulbere de cimbru, cîte o linguriţă, de 4-6 ori pe zi. Distruge bacteriile patogene din intestin, reduce crampele abdominale. Micoza vaginală, candidoza, infecţiile bacteriene genitale trec cu spălături vaginale cu infuzie de cimbru. Pentru gingivite, carii, placă bacteriană, se dizolvă cinci picături de ulei de cimbru într-un litru de infuzie. Se clăteşte gura cu acest preparat care distruge bacteriile din cavitatea bucală, ameliorează infecţiile gingivale, încetineşte evoluţia cariilor. Are efecte antibiotice extrem de puternice şi cu un spectru foarte larg. Mai mult, s-a demonstrat că bacteriile nu pot dezvolta rezistenţă la uleiul de cimbru, ca antibioticele de sinteză. Potenţează activitatea unor antibiotice. Uleiul de cimbru luptă cu Staphylococcus aureus (produce infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (botulism), Eschericcia choli (infecţii reno-urinare şi digestive), Shigella sonnei (toxiinfecţie alimentară, dizenterie), Bacillus subtilis (gastro-enterită), Salmonella enteridis (toxiinfecţie alimentară), Campylobacter jejuni (infecţii gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (infecţii care afectează sistemul digestiv şi cel nervos).
  17. Busuioc. Uleiurile esenţiale din busuioc au proprietăţi antibacteriene. Planta este eficientă în tratarea infecţiilor cu stafilococi, enterococi sau pseudomona. Este folosită pentru tratarea infecţiilor gîtului, răcelilor, gripelor, tusei, astmului si a altor afecţiuni respiratorii. Ceaiul de busuioc ajută în infecţii urinare, colici, anorexie, ulcer gastric şi diaree.
  18. Grapefruit. Bogat în antioxidanţi, vitaminele C, A, B1 şi B2, în calciu şi în potasiu, grapefruit-ul are şi proprietăţi antibacteriene. Cel mai eficient este uleiul din sîmburi de grapefruit.
  19. Ardeiul iute. Conţine o substanţă cunoscută sub denumirea de capsaicină, un compus antiinflamator care ajută la stimularea imunităţii şi distruge potenţialilor agenţi patogeni.
  20. Rozmarinul. Are calităţi antibacteriene, antifungice şi vindecă suprainfecţia cu ciuperci din tractul gastrointestinal. Stimulează sistemul imunitar dar şi memoria, intensifică circulaţia sîngelui şi îmbunătăţeşte funcţia sistemului digestiv. Conţine mai mult de 40 de substanţe antibactericide şi mai mult de 20 de antivirale. Infuzia de rozmarin poate ajuta în combaterea bacteriilor care afectează sistemul respirator sau intestinal. Conţine vitamina C, vitamina E, caroten, fier şi acid folic. Uleiul esenţial de rozmarin stimulează circulaţia şi funcţionează ca antifungic. Escherichia coli poate fi combătută cu următorul preparat: 1 l de vin alb de casă, 3-4 fire de rozmarin şi 10 căţei de usturoi. Se amestecă şi se lasă la temperatura camerei într-o sticlă. După 10 zile, se ia cîte o linguriţă dimineaţa, pe stomacul gol. Rozmarinul e folositor şi împotriva stafilococului auriu şi a candidei.
  21. Propolis. Are proprietăţi antiseptice, antibacteriene, antiinflamatorii şi anestezice şi este eficient împotriva stafilococului auriu. Fiind bogat în uleiuri şi minerale, mai ales sub formă de tinctură, previne şi tratează infecţiile. Picăturile se pun pe o bucăţică de pîine sau o linguriţă de zahăr.
  22. Miere. Pentru prevenirea infectării rănilor, se foloseşte cu succes mierea de albine. Acest ingredient ajută şi la vindecarea rapidă a arsurilor, menţinînd ţesutul hidratat şi calmînd durerile. Este aproape imposibil să apară o infecţie stafilococică acolo unde acţionează mierea naturală. Mierea conţine enzime care eliberează peroxid de oxigen şi împiedică dezvoltarea bacteriilor. În medicina chinezească, mierea este consumată pentru buna funcţionare a ficatului, pentru neutralizarea toxinelor şi pentru ameliorarea durerii. De asemenea, este utilizată ca antiseptic în medicina veterinară. Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, mierea este eficientă şi în cazul bacteriei Heliobacter pylori a ulcerului stomacal.
  23. Mugurii de plop negru. Au efect antiseptic, datorită uleiurilor volatile din compoziţie, dar şi efect astringent, antiinflamator, tonic şi expectorant, analgezic, diuretic. Preparatele din muguri de plop negru se recomandă în astmul bronşic şi bronşite, candidoză, cistite şi cancer, degerături, spondiloză anchilozantă, tuberculoză cutanată, tuse, dermatomicoze. Mugurii de plop negru se pot administra sub formă de infuzie, pulbere, macerat la rece, ulei, tinctură, alifie. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă măcinată peste care se toarnă o cană de apă clocotită. Gargara cu infuzie sau macerat se recomandă în combaterea candidozelor şi micozelor cavităţii bucale. Alifia se foloseşte de trei, patru ori pe zi în caz de artroze, spondiloză, dureri musculare. Mugurii de plop negru se recomandă ca leac în reumatism şi gută datorită efectului lor antiinflamator şi analgezic.
  24. Arnica. Este eficientă, mai ales în tratarea infecţiilor uşoare ale pielii. Din flori de arnică se face o infuzie turnînd o cană de apă clocotită peste două linguriţe de plantă. Se lasă acoperit, timp de zece minute, apoi se strecoară. Ceaiul rece se foloseşte sub formă de comprese aplicate de mai multe ori pe zi.
  25. Lavandă. Ceaiul de lavandă constituie un bun remediu antibacterian. Îl putem folosi pentru a ne clăti mîinile, în infecţiile vaginale sau atunci cînd avem o rană sau o tăietură. De asemenea, cîteva picături de ulei esenţial de lavandă în apa de baie sau cufundarea unui săculeţ cu flori de lavandă uscată în apă vor asigura o piele sănătoasă şi frumos parfumată. Mai putem să ne fabricăm propriul nostru deodorant natural, dintr-o lingură de bicarbonat de sodiu, amestecată cu puţină apă şi 1-2 picături de ulei esenţial de lavandă. Lavanda face parte din compoziţia săpunului medicinal cu afect antibacterian, deoarece curăţă eficient pielea. Din lavandă vă puteţi prepara acasă o soluţie dezinfectantă eficientă cu care să curăţaţi casa.
  26. Algele. Acţionează similar antibioticelor în tratarea răcelilor.
  27. Şovîrful (busuiocul de pădure). Creşte imunitatea şi energizează organismul. În plus, are calităţi antibacteriene şi antimicotice puternice, fiind bogat în uleiuri volatile (timol, carvacrol, cimol) şi săruri minerale. Sub formă de gargară, ajută contra amigdalitei, tusei, traheitei. Se adaugă 4 linguriţe de plantă în 250 ml apă rece. Se aduce totul pînă la fierbere, după care se mai ţine preparatul pe foc timp de 10 minute. Se strecoară, iar cu soluţia obţinută se face gargară de 6 ori pe zi.
  28. Mentă. Utilizate de mii de ani, frunzele de mentă au proprietatea de a ne scăpa de neplăcerile digestive. Mentolul este de ajutor în tratarea infecţiilor generate de bacterii, ciuperci şi virusuri. Studiile au arătat că vaporii uleiurilor esenţiale de mentă au capacitatea de a eradica bacteriile responsabile pentru infecţiile cu listeria, E.coli, Salmonella şi altele.
  29. Scorţişoara. Are acţiune antiseptică, antiinfecţioasă, antibacteriană (distruge peste 96% din bacteriile patogene), antivirală, antifungică (Candida, Aspergilu), antiparazitară. Adăugată în alimente, scorţişoara are efectul unui conservant natural. Uleiul extras din scorţişoară este un excelent antibactericid. Este recomandat în tratamentul ulcerului stomacal. Ajută la distrugerea germenilor din vezica biliară şi a bacteriilor din infecţiile stafilococice. Eczemele, herpesul şi toate tipurile de infecţii ale pielii se vindecă prin aplicarea unei combinaţii de miere şi scorţişoară pudră pe zonele afectate. Luaţi două linguri de scorţişoară pudră şi o linguriţă de miere, într-un pahar de apă călduţă şi beţi pentru infecţii urinare.
  30. Cuişoarele. Sînt o resursă incredibilă de nutrienţi, cum ar fi acizi graşi omega-3, fibre nutritive, vitamina C şi magneziu. Conţin eugenol cu puternic efect antibacterian. Cuişoarele sînt şi antiinflamatorii fiind folosite împotriva cancerului intestinal, precum şi în inflamaţia articulaţiilor. Tratează infecţiile din cavitatea bucală şi ameliorează durerile dentare.

E bine de ştiut

• Antibioticele de sinteză, creaţii ale zilelor noastre, dau reacţii adverse. Dar şi plantele cu proprietăţi antibiotice pot perturba flora intestinală, e bine să luaţi probiotic atîta timp cît urmaţi un tratament cu remedii naturiste. Cu toate avantajele extrem de valoroase ale plantelor cu efect antibiotic, aceste remedii nu trebuie folosite după ureche, ci la sfatul medicului. E posibil să bulversăm sistemul imun şi putem să avem un efect invers decît cel dorit. Există şi microbi protectori în organism, pe care nu e bine să-i distrugem cu aceste antibiotice naturale. Plantele sînt mai bine tolerate de stomac. Astfel, nu se produc iritaţii sau febră, dacă tratamentul e însoţit de o dietă corespunzătoare, care nu favorizează un dezechilibru intern.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments

One thought on “30 de plante care luptă cu bacteriile

  • 18 iunie 2017 at 10:27 pm
    Permalink

    Folosesc busuiocul de peste 10 ani…doresc sa afirm ca ma simnt superexcelent…Mi am preparat condimentul singur…busuioc/cimbru …in cantitati egale…il folosesc in absolut toate mancarurile…ciorburi..fripturi..gratar..acesta oferind un gust excelent…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *