Meiul, o cereală redescoperită

Înainte ca omul să cunoască porumbul, făcea mămăligă din mei. Strămoşii noştri, dacii, erau mari cultivatori de mei, cereală de bază în alimentaţia lor. Cultivat de circa 7.000 de ani, meiul a fost detronat doar după ce Columb a adus porumbul în Europa, altfel am fi continuat şi astăzi să apreciem mai mult acest aliment care aduce organismului numeroase elemente nutritive.

Meiul este un aliment complet. Din păcate, astăzi, îl dăm la păsări şi vite, lipsindu-ne de beneficiile pe care ni le-ar putea furniza. Cine are mei, are ce să mănînce. Mai mult, cine mănîncă mei, este sănătos. Nu degeaba Bill Gates a investit milioane de dolari în culturile de mei, ca aliment al viitorului. Iată o cereală pe care n-o prea cunoaştem, dar pe care e bine s-o găsim mai des în farfurie.

Superaliment

Meiul (Panicum miliaceum) este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenţa ramificată şi cu flori alb-gălbui. Seminţele, folosite în alimentaţie, pot avea culoarea albă, galbenă, gri, roşie şi maro. Cele mai folosite sînt cele cu coaja roşie. Nu se cunoaşte exact strămoşul sălbatic al meiului şi nici locul unde a fost cultivat pentru prima dată, dar a apărut ca plantă de cultură în Transcaucazia şi China acum 7.000 de ani. Este cultivat încă extensiv în Rusia, România, Orientul Mijlociu, Turcia şi SUA. Mai recent, în Occident, a început să fie comercializat pe post de aliment dietetic, fiind la mare căutare în magazinele cu produse bio. Aceasta deoarece este considerat unul dintre cele 12 superalimente naturale pentru întărirea sănătăţii, alături de germeni, quinoa, in, ştevie, lucernă, floarea-soarelui, algele sălbatice verzi şi albastre, orz verde, pătrunjel.

În Asia, meiul este folosit la prepararea mîncărurilor, iar în Occident este foarte căutat de persoanele cu intoleranţă la gluten. E apreciat de nutriţionişti, deoarece furnizează un număr aproape dublu de proteine, comparativ cu orezul. Asemănător grîului, are un gust mai dulce şi mai plăcut. Meiul este cereala cu cele mai multe substanţe nutritive din lume.

Proprietăţi

• convalescenţi, femei gravide, anemici, bătrîni şi tuturor celor care depun un efort susţinut.
• conţine silicon, substanţă vitală pentru sănătatea părului, dinţilor, pielii şi unghiilor.
• combate aciditatea stomacului
• oferă un plus de energie
• conţine compuşi antifungici
• are un procent scăzut de amidon
• oferă cantităţi mari de vitamine, în special complexul B
• conţine acid folic (este necesar în producerea de noi celule)
• e bogat în minerale: calciu, fier, potasiu, magneziu şi zinc
• nu conţine gluten
• conţine o substanţă precursoare a serotoninei şi melatoninei, ajutînd în cazuri de depresie şi durere cronică
• este foarte bogat în enzime digestive
• boabele de mei conţin 5% grăsimi şi pînă la 10% celuloză
• conţinutul de proteine este foarte apropiat de grîu (11%)

Recomandări

• Incluzînd meiul în dietă, sub formă de germeni sau tărîţe, ajutăm stomacul, splina şi pancreasul.
• indigestie cronică, balonări, greaţă, ulceraţii stomacale, respiraţie urît mirositoare şi hiperaciditate
• acidoză. Această afecţiune a omului modern predispune la osteoporoză, tulburări digestive, performanţe fizice şi mintale slabe, nervozitate.
• ajută la reducerea presiunii arteriale şi a riscului de infarct
• alină atacurile severe de astm
• combate migrenele 
• reduce colesterolul
• opreşte extinderea ciupercilor
• Infuzia preparată dintr-o linguriţă de mei şi un sfert de litru de apă, fiartă nu mai mult de cinci minute şi apoi strecurată, luptă eficient împotriva retenţiei urinare, a gutei şi a adenomului de prostată, cu condiţia să se consume trei căni pe zi.
• există cure cu decot de mei şi urzici, foarte utile pentru păr
• este de ajutor în curele de slăbire, combate obezitatea
• ajută la tonifierea muşchilor
• nutriţioniştii recomandă meiul persoanelor care suferă de artrită, întrucît are efect alcalinizant. Puteţi folosi comprese cu mei pentru învingerea artrozei şi a gutei.
• previne avorturile spontane şi alungă greţurile în primele luni de sarcină
• anemicii pot consuma această cereală cu încredere, deoarece conţine doza recomandată de fier zilnic
• diaree (mei prăjit înainte de a fi gătit), colon iritabil
• tonifiază rinichii (proprietăţi diuretice)
• asigurînd echilibrul fluidelor corpului, este benefic în cazurile de uscăciune (a pielii, gurii) şi diabet de tip 2.
• constipaţia (conţine fibre din belşug)
• previne apariţia pietrelor la rinichi
• fiert în vin, stimulează transpiraţia şi combate febra
• Meiul mai este folosit alături de grîu, orez şi hrişcă, în celebrul regim macrobiotic al lui George Ohsawa, recomandat pentru tratarea unor afecţiuni cronice, cum ar fi cancerul.

Deliciu culinar: pilaf, ciorbe, salate, pîine sau mămăligă

Meiul se foloseşte de obicei pentru a înlocui orezul.

• Pilaf de mei. Ca şi alte cerereale, înainte de preparare, meiul se spală în cîteva ape pînă la îndepărtarea completă a impurităţilor. După ce se scurge apa, se adaugă o parte de boabe de mei la trei părţi de apă sau supă în fierbere. Se dă focul mai mic şi se acoperă oala, iar după aproximativ 30 de minute (20 la oala sub presiune) este gata. Dacă în prealabil meiul a fost pus la înmuiat peste noapte, timpul se reduce la jumătate. Ca textură, obţinem un fel de pilaf, iar dacă se vrea o pastă cremoasă, trebuie doar să se adauge mai multă apă, ori de la început, ori în mod repetat în timpul fierberii. Se amestecă pînă la obţinerea consistenţei de piure.
• Mei prăjit. Meiul poate fi prăjit în tigaie, ca pe seminţe, înainte de a fi gătit. După ce prinde o culoare aurie, se pune în apă sau supă fierbinte. Poate fi şi prăjit, gătit şi apoi marinat.
• Făină de mei. Este folosită în pregătirea checurilor sau a pîinii de casă.
• Turte. Din boabe se prepară terciuri sau turte care se prăjesc, adăugîndu-se eventual iaurt, miere sau gem.
• Mămăligă. Se pune la fiert, într-un ceaun, apă cu puţină sare. Cînd apa clocoteşte, se toarnă făină, în ploaie, amestecînd întruna. Se lasă la foc mic timp de 10-15 minute, după care se amestecă folosind lingura de lemn. Mămăliga este gata cînd se desprinde de pereţii ceaunului.

Sorgul, cel mai valoros soi de mei

Dintre toate varietăţile de mei, sorgul este cel mai valoros din punct de vedere nutriţional. Adăugat în pîine, în salate sau în supe, acest soi de mei le sporeşte valoarea nutritivă. Sorgul este principala cereală pentru pîine în Africa, Europa de Sud, America Centrală şi Asia de Sud. Datorită rezistenţei mari la secetă, sorgul este denumit „cămila vegetală“. Există mai multe specii de sorg: pentru grăunţe, pentru zahăr, pentru mături şi pentru vite. Cu o valoare nutritivă apropiată porumbului, în hrana animalelor, sorgul e un deliciu şi pentru cai. Oamenii pot consuma boabele acestei cereale în mîncăruri specifice, precum pasatul sau în băuturi alcoolice precum braga. Din sorg se pot prepara pîine, biscuiţi şi băuturile ca horchata. Sorgul este bogat în fier, fibre, zinc şi antioxidanţi naturali. Este util în tratarea constipaţiei. Pentru a-şi păstra substanţele nutritive, trebuie consumat sub formă de tărîţe şi germeni.

Atenţie! Meiul nu este recomandat în cantităţi mari celor care au probleme cu tiroida, pentru că inhibă o enzimă cu rol important în producerea hormonilor tiroidali. Cei care au probleme cu scaunele moi e bine să nu consume alimente pe bază de mei.

Articolul integral în monitorulexpres.ro

Comments

comments